Angajatul, intre Codul Muncii si ''Daca nu-ti convine, poti pleca oricand''

Data publicarii: 04-05-2007 | HR/Cariere

Zicala ca "romanii sunt lenesi" a devenit o gluma proasta dupa ce Raluca Stroescu, angajata firmei Ernst & Young, a murit dupa luni de epuizare la locul de munca. Cu siguranta nu este prima tregedie si, din nefericire, nici ultima. Majoritatea angajatilor din societatile private muncesc 10 si 12 ore pe zi, indiferent daca sunt platiti foarte bine sau foarte prost.

Nu mai vorbim de aceia, foarte multi, care au, chiar, doua servicii, si care lucreaza program "legal" de 16 ore pe zi, fara a putea visa la doua zile de repaus dupa cinci zile de munca. Nici atunci cand este dat afara pe motiv ca "nu mai face fata", un angajat nu indrazneste sa depuna o reclamatie la Inspectia muncii.

Majoritatea angajatorilor au diverse parghii prin care isi santajeaza angajatii, macar ca ii ameninta ca nu le mai da cartea de munca. Plus ca in Romania somajul este in crestere, "capul plecat sabia nu taie", iar "daca ai noroc sa ai un loc de munca, tine cu dintii de el".

Ultima arma defensiva a oricarui angajat "tupeist" este sa-i aminteasca patronului de prevederile Codului Muncii. "Daca nu-ti convine poti pleca oricand! Am sute de CV-uri pe birou!" iti raspunde in batjocura orice patron care vinde orice.

Foarte multi, insa, nici nu stiu ce scrie exact in Codul Muncii. Din acest motiv, prezentam, pe scurt, cele mai importante prevederi referitoare la timpul de munca si timpul de odihna, din Codul Muncii actualizat la 18 septembrie 2006.

La Capitolul "Timpul de munca", Sectiunea "Durata timpului de munca", articolul 108, se da urmatoarea definitie: "Timpul de munca reprezinta orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare".

Programul legal este prevazut la Art. 109 - Pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana.

Legat de repartizarea timpului de munca, Art. 110 prevede ca, in cadrul saptamanii este, de regula, uniforma, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu doua zile de repaus.

Conform legii, orele suplimentare nu pot depasi 8 ore pe saptamana, adica 1 ora si 36 de minute pe zi, deoarece Art. 111 prevede la alineatul (1) Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.

Singura exceptie este prevazuta la alineatul (2) ″Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de maxim 3 luni calendaristice sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.

In anumite conditii si profesii este acceptat ca durata zilnica a timpului de munca sa fie de 12 ore, dar numai atunci cand este urmata de o perioada de repaus de 24 de ore. (Art. 112 alin. 2).

De multe ori, patronul nu este interesat daca lucrezi opt sau zece sau mai multe ore pe zi, ci sa termini o lucrare cat mai repede. Cu toate acestea, Codul Muncii , prin Art. 116, obliga angajatorul sa tina evidenta orelor de munca prestate de fiecare salariat si sa o poata prezenta controlului inspectiei muncii de cate ori este solicitat.

Despre munca suplimentara, Codul Muncii prevede la Art. 117 alin. (1) - "Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 109, este considerata munca suplimentara". Tot aici se mai mentioneaza ca "munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului".

Chiar daca, teoretic, angajatul poate refuza sa munceasca dupa terminarea programului de 8 ore, Art. 118 prevede ca "La solicitarea angajatorului salariatii pot efectua munca suplimentara cu respectarea prevederilor art. 111 sau art. 112", adica orele de munca plus cele suplimentare sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana (art. 111), sau dupa 12 ore de munca efectuate intr-o zi, salariatul beneficiaza de 24 de ore de repaus (art. 112).

La alineatul (2) se mentioneaza expres ca - "Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilita potrivit prevederilor art. 111 sau art. 112, dupa caz, este interzisa". Singura exceptie este cazul de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.

"Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 30 de zile dupa efectuarea acesteia (Art. 119 alin. (1)). De asemenea, alin (2) prevede ca "in aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru".

in cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art. 119 alin. (1) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia. (Art. 120).

Munca de noapte este considerata munca prestata intre orele 22,00-6,00. Salariatul de noapte este cel care efectueaza munca de noapte cel putin 3 ore din timpul sau zilnic de lucru sau care efectueaza munca de noapte in proportie de cel putin 30% din timpul sau lunar de lucru.

La Art. 123 se mentioneaza ca salariatii de noapte beneficiaza:

a) fie de program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, pentru zilele in care efectueaza cel putin 3 ore de munca de noapte, fara ca aceasta sa duca la scaderea salariului de baza;

b) fie de un spor la salariu de minimum 15% din salariul de baza pentru fiecare ora de munca de noapte prestata.

Salariatii care urmeaza sa desfasoare munca de noapte intre orele 22.00-06.00 sunt supusi unui examen medical gratuit inainte de inceperea activitatii si dupa aceea, periodic.
De asemenea, nu pot fi obligati sa presteze munca de noapte: tinerii care nu au implinit varsta de 18 ani, femeile gravide, lauzele si cele care alapteaza. (Art. 125)

Despre norma de munca, Codul Muncii spune ca "exprima cantitatea de munca necesara pentru efectuarea operatiunilor sau lucrarilor de catre o persoana cu calificare corespunzatoare, care lucreaza cu intensitate normala, in conditiile unor procese tehnologice si de munca determinate".

De asemenea, "norma de munca cuprinde timpul productiv, timpul pentru intreruperi impuse de desfasurarea procesului tehnologic, timpul pentru pauze legale in cadrul programului de munca" (Art. 126).

Continua cu Repausuri periodice si Concediile.

AmosNews