Unii dintre noi vom avea atata timp liber incat ne vom plictisi. Altii deloc.

Sebastian Buhai, postdoctorand la Catedra de economie a Aarhus School of Business, Universitatea din Aarhus, Danemarca, explica de ce unii dintre noi avem mai mult timp liber fata de generatiile anterioare, in timp ce altii avem mai putin timp liber decat au avut bunicii nostri, noteaza Cotidianul.
 
John Maynard Keynes prognoza in 1930, in eseul "Posibilitati economice pentru nepotii nostri", ca progresul tehnologic si cresterea sustinuta a productivitatii vor determina o crestere considerabila a timpului liber pe care omenirea il va avea la dispozitie in urmatoarele decenii. Pe fondul acestui rationament, celebrul economist britanic specula ingrijorat ca "cea mai mare problema cu care se vor confrunta generatiile viitoare va fi ca nu vor sti ce sa faca cu enormul lor timp liber". Dupa aproape 80 de ani, suntem in pozitia de a investiga in ce masura temerile lui Keynes se verifica.

Activitatile noastre zilnice pot fi impartite in trei categorii economice: munca salarizata (incluzand antreprenoriatul), productia casnica (treburile casnice neplatite, dar "obligatorii") si categoria reziduala (activitati nesalarizate voluntare), adica "timpul liber", per se.
 
Aceasta clasificare nu reuseste insa din start sa diferentieze intre anumite activitati aflate la intersectia ultimelor doua categorii.

De exemplu, este corect sa etichetam gatitul si gradinaritul ca treburi casnice oarecum impuse sau mai degraba ca activitati domestice intreprinse voluntar, "practicate de placere"? O solutie alternativa e ca "timp liber" sa contina orice actiuni prin efectuarea carora derivam utilitate (satisfactie) in mod direct.

Intr-un sondaj din SUA, respondentilor li s-a cerut sa noteze cu 0-10 diverse activitati, in functie de atractivitatea acestora. "Sex" domina desigur ierarhia, cu o medie de 9,3, urmat de "sport" (9,2) si "pescuit" (9,1). La polul opus, "curatenie" (4,9) si "spalat" (4,8) confirma faptul ca putini le considera hobby-uri. In schimb, "gradinarit" (7,1) si "gatit" (6,6) primesc calificative mai mari decat alte activitati tipic casnice. Fara indoiala, intr-o mare masura, tot va fi arbitrar unde tragem linia in clasament si deci ce anume se califica drept "timp liber" (7,3 e o limita folosita recent).

In plus, obiectivitatea si preferintele individuale din evaluare sunt astfel complet ignorate, deci categoric metoda nu e infailibila. Din cauza spatiului limitat, voi face insa abstractie in continuare atat de dezbaterile tehnice din jurul definitiei timpului liber, cat si de problemele de masurare si comparare directa a diverselor statistici ale timpului liber in populatia de interes, la diferite momente in timp (ex. datorate schimbarilor in structura demografica a populatiei).

Desi exista controverse in privinta magnitudinii exacte a diferentei, e general acceptat ca timpul liber per capita a crescut in ultimele patru decenii (in lucrari recente, comparatia e intre anii 1965 si 2003). Estimarile cele mai robuste sunt in intervalul de 3-8 ore de castig in timp liber pe saptamana, cu limita conservatoare considerata momentan cea mai probabila.

Cresterea timpului liber se datoreaza in principal reducerii substantiale a timpului cheltuit pe treburile casnice, in urma inovatiilor tehnologice din domeniul aparaturii casnice, si, prin implicatie, a cresterii productivitatii in activitatile domestice nesalarizate; timpul initial petrecut in aceste activitati a fost in parte substituit, astfel, cu activitati alternative, liber alese, deci practic cu "timp liber".

Keynes a intuit asadar corect cresterea mediei timpului liber, chit ca aceasta nu a fost deloc atat de spectaculoasa incat sa nu mai stim ce sa facem cu noul timp liber... Ceea ce Keynes nu a luat insa in considerare e posibilitatea de variatie in evolutia timpului liber, intre diferite segmente ale populatiei. Cea mai interesanta stratificare in acest context este cea in baza nivelurilor educationale.

De data aceasta, concluzia e sustinuta in unanimitate de lucrarile de cercetare care au investigat subiectul: exista o asimetrie enorma din punctul de vedere al evolutiei timpului liber, intre anumite straturi educationale. De exemplu, pentru cei mai educati 10% dintre indivizi, timpul liber a ramas esential acelasi din 1965 incoace (pentru barbatul absolvent de universitate timpul liber chiar a scazut in medie cu 4 ore pe saptamana), in timp ce pentru cei mai putin educati 10% dintre indivizi, timpul liber s-a marit cu nu mai putin de 14 ore pe saptamana - adica o intreaga luna timp liber in 2003, relativ la 1965!

Integral in Cotidianul