Bancherii nu trebuie crezuti cand jura ca vor fi prudenti cu banii investiti

A trecut deja un an de cand piata financiara a inceput sa se clatine si, odata cu ea, si increderea investitorilor, noteaza Tracy Corrigan, editor economic la Telegraph. Bancile nu se mai imprumuta intre ele, iar terapia de soc aplicata de banca centrala a venit prea tarziu pentru multe institutii.

Dupa un an de cosmar bancherii cauta solutii de salvare, dar fortele lor se diminueaza pe masura ce fondurile de siguranta sunt erodate de o criza ce pare a nu se mai opri. In ciuda infuziei de bani, blocajele sunt greu de depasit si nimeni nu vine sa aduca o rezolvare miraculoasa.

Surprinzatoare in tot acest context sumbru este inclinatia bancilor spre risc, tendinta aproape sinucigasa, considera Corrigan. Multe institutii financiare fac plasamentele cele mai expuse, pun in joc sume substantiale sperand sa le iasa cartea castigatoare. In conditii obisnuite asumarea unui risc mai mare insemna sansa unui profit mai mare. Dar, intr-o piata deja agitata, pare un gest mai degraba irational.

O alta problema colaterala crizei este motivarea echipei. Eficienta angajatilor e greu de obtinut in conditiile in care toti stiu foarte bine ca plafonul bonusurilor s-a redus dramatic. Fara devotamentul personalului, sansele de revenire devin si mai reduse, noteaza Corrigan.

De cealalta parte, a regulatorilor institutiilor financiare, confuzia este la fel de adanca. Agentiile de rating si de audit s-au lasat cu usurinta convinse de bancheri ca lucrurile nu sunt atat de grave si ca, daca au fost candva, acum sunt pe drumul cel bun gratie unor inginerii financiare ingenioase. Ei par a fi uitat o regula de aur, aceea ca bancherii nu trebuie crezuti cand jura ca vor fi prudenti cu banii investiti.

Peste toate, bancile centrale se alatura jocului pe muchie de cutit al bancherilor, hotarand sa lase dobanda de referinta joasa, fapt ce mareste cererea de imprumuturi solicitate de companii si persoane fizice, dar si riscul ca banii sa nu mai fie returnati.

Printre factorii care au declansat criza, e de parere Corrigan, a fost si naivitatea regulatorilor pietei de capital care s-au lasat cu usurinta convinsi ca riscurile sunt directionate spre investitori si nu spre sistemul financiar. Prin sisteme complexe de genul obligatiunilor colaterale debitelor (CDO), bancile au facut aproape imposibil un control clar al drumului urmat de banii investitorilor, iar cand lucrurile au inceput sa se inrautateasca, nimeni nu a stiut cum sa 'managerieze' criza. Bancherii cred, in general, ca regulatorii nu sunt suficient de sofisticati incat sa inteleaga complexitatea afacerilor lor.

O inteligenta superioara nu este ferita de pusee de stupiditate, scrie Corrigan. Matematicienii care au structurat CDO au fost, fara indoiala, oameni foarte inteligenti insa, e un fapt demonstrat ca sisteme computerizate extrem de sofisticate sunt neputincioase cand sunt aplicate in viata reala. Este de neinteles, spune Corrigan, de ce bancherii continua sa mizeze pe sisteme riscante de management dovedite ineficiente in atat de multe cazuri.

Un alt mare pericol actual este ruinarea increderii oamenilor in banci. Multiplicarea unor cazuri precum Northern Rock, ar putea fi lovitura de gratie data sistemului financiar. De aceea mentinerea credibilitatii bancilor este considerata de Corrigan solutia in care ar trebui sa se investeasca cel mai mult in momentul de fata.

George Trifu