Marturii de pe Wall Street: manichiuriste si stripteuse devenite experte in credite subprimeData publicarii: 20-11-2008 | International (RSS)

Dupa un an de la izbucnirea crizei financiare incep sa apara tot mai multe marturii ale angajatilor fostelor banci de investitii sau companii de brokeraj care au facut profituri fabuloase in doar cativa ani din vanzarea, uneori la a patra mana, a creditelor ipotecare. Industria creditelor imobiliare a transformat in timp record oameni obisnuiti in milionari.

Este cazul lui Sharmen Lane, o manichiurista specializata in vanzarea de credite subrime la una dintre nenumaratele banci de investitii aparute dupa explozia industriei imobiliare din Statele Unite. Sarcina sa era sa cumpere aplicatii pentru credit de la firme independente de brokeraj, veniturile lor reducandu-se de cele mai multe ori la comisionul luat pe vanzare. Asadar, cu cat mai multe credite generau, cu atat mai multi bani castigau.

In timpul boom-ului imobiliar bancile comerciale au aprobat zeci de milioane de astfel de credite, in foarte multe cazuri fara sa pretinda garantii consistente. Pentru a scapa de riscul ca cei imprumutati sa esueze in returnarea banilor, au vandut mai departe creditele bancilor de investitii ca Lehman Brothers, JPMorgan, Morgan Stanley sau Merril Lynch. Pentru ca nici acestea nu voiau sa isi asume un risc prea mare, au impachetat creditele in asa numite CDO-uri si le-au vandut investitorilor pe baza unui rating stabilit de cele trei mari agentii: S & P, Fitch si Moody's.

In tot acest lant, agentii de vanzari au avut atat rolul de a aduce bancii cat mai multe pachete, dar si de a aprecia gradul de risc al pachetului cumparat. Goana dupa profituri cat mai mari a facut insa ca aprecierea riscului sa cada in umbra. Lane, o manichiurista cu un salariu de 2.000 de dolari inainte de a deveni angajata a New Century Mortgage, banca acum falimentara, a inceput sa castige atat de bine din munca de vanzare de credite subprime incat a putut sa isi cumpere in 2002 o casa de un milion dolari, iar in 2003 o alta de 1,2 milioane dolari.

In aceasta schema, brokerii de credite au devenit personaje atat de importante pentru banci incat au inceput sa pretinda in schimbul unui dosar, mult mai mult decat simplul profit. Lane povesteste ca a cunoscut numeroase cazuri in care brokerii solicitau angajatelor bancii favoruri sexuale pentru a avea prima sansa in cumpararea unor pachete de ipoteci. Tot ea spune ca nu putine erau situatiile in care se intampla opusul: angajatele propuneau din proprie initiativa o astfel de varianta.

Nu intamplator unul dintre principalele criterii in recrutarea agentilor era aspectul fizic. Acest lucru este valabil in numeroase domenii, insa in privinta bancilor de investitii aspectul si, in unele cazuri, chiar fizicul, era din plin folosit. Un fost broker de credite ipotecare povesteste cum ani intregi, pana la colaspsul din 2007, a fost vizitat de angajate bancare extrem de sumar imbracate care nu isi ascundeau in nici un fel intentiile de a fi dispuse sa negocieze si altceva decat comisionul pe dosar.

Potrivti acestuia deviza la angajare era "pregatire minima, imbracaminte minima". Alte marturii merg chiar mai departe, afirmand ca unele agente aveau ca a doua ocupatie dansurile erotice din cluburile de noapte.

Dincolo de marturiile angajatilor, incep sa apara dovezi oficiale ale modului cum piata financiara a fost umflata exagerat prin si cu ajutorul slabiciunilor omenesti. Investigatorii au descoperit cazuri in care agentii de vanzari ofereau mita, fabricau documente si invatau brokerii cum sa eludeze regulile.

La randul lor, brokerii care lucrau direct cu persoanele interesate de imprumuturi, modificau documentele pentru ca aplicatiile sa para sigure. Mai departe, angajatii bancari care se ocupau cu aprobarea dosarului dovedeau o mare larghete, exigenta lor fiind dizolvata de stimulentele financiare venite de la agentii de vanzari dornici sa aiba cat mai multe dosare in portofoliu. Unii dintre angajatii care raportau aceste ilegalitati au fost concediati potrivit procurorilor care ancheteaza bancile falimentare.

In timpul perioadei de boom, bancile de investitii si-au folosit aproape toate lichiditatile pentru a cumpara credite, transformate apoi in derivate. In 2006, primele 10 banci de investitii au vandut derivate in valoare de 1.500 miliarde de dolari, o crestere uriasa fata de 245 miliarde cu sase ani in urma.

George Trifu