Iancu Guda: Majorarea repetata a salariului minim genereaza efecte negative pe termen scurt

Majorarea repetata a salariului minim genereaza efecte negative pe termen scurt, care vor persista in dauna efectelor pozitive improbabile pe termen mediu-lung, potrivit unei analize realizata de Iancu Guda, presedintele Asociatiei Analistilor Financiar-Bancari din Romania (AAFBR) si lector la Institutul Bancar Roman (IBR).

Studiul a vizat impactul majorărilor consecutive ale salariului minim pe economie.

"Salariul minim pe economie a fost majorat de 12 ori în ultimii opt ani, noul plan de guvernare indicând alte trei majorări până în anul 2020, când acesta ar urma să ajungă la 2.400 lei, față de nivelul actual de 1.450 lei. Astfel, ponderea salariului minim în nivelul mediu a crescut de la 27%, în anul 2008, și poate depăși nivelul de 60%, până în 2020. Această dinamică va confirma faptul că majorările consecutive ale salariului minim pe economie s-au realizat într-un ritm foarte accelerat, care nu a fost susținut de evoluția corespunzătoare a productivității înregistrate la nivelul mediului de afaceri. În acest context, mă aștept la persistența efectelor negative pe termen scurt, cauzate de majorarea nesustenabilă a salariului minim: descurajarea antreprenoriatului, accentuarea diferențelor dintre firmele mari și cele mici, creșterea șomajului în rândul tinerilor", a declarat Iancu Guda.

Potrivit acestuia, realitatea ultimilor zece ani ne indică lipsa fundamentelor structurale care să susțină propagarea unor posibile efecte pozitive pe termen mediu-lung, precum creșterea consumului care să antreneze avansul sustenabil al producției interne, fundamentată pe un management financiar solid.

"În concluzie, majorarea repetată a salariului minim generează efecte negative pe termen scurt, care vor persista în dauna efectelor pozitive improbabile pe termen mediu-lung", a menționat Iancu Guda.

Conform studiului, Programul de Guvernare 2017 — 2020 prezentat de noul guvern propune o serie de modificări de ordin fiscal, social și investițional. Din perspectiva remunerării muncii și sarcinii fiscale aferente, există două propuneri cu impact important asupra companiilor: nivelul salariului minim brut în România, în următorii patru ani, va fi de 2.000 lei în 2018, 2.200 lei în 2019 și 2.400 lei în 2020. Pentru cei cu studii superioare, salariul minim va fi de 2.300 lei în 2018, 2.640 lei în 2019 și 3.000 lei în 2020. În prezent, salariul minim brut este de 1.450 de lei pe lună; reducerea impozitului pe venit de la 16% la 10% și a contribuțiilor de la 39,25% la 35%, începând cu 1 ianuarie 2018. În acest fel, costurile pe muncă vor scădea de la 175 euro, cât sunt în prezent, pentru plata a 100 euro net, la 161 euro.

Iancu Guda precizează că majorările consecutive ale salariului minim pe economie s-au realizat într-un ritm foarte accelerat, care nu a fost susținut de evoluția corespunzătoare a productivității medii înregistrate la nivelul mediului de afaceri. În acest context, competitivitatea firmelor românești a avut de suferit.

Potrivit analizei, câteva sectoare au înregistrat o creștere constantă a cheltuielilor cu personalul relativ la totalul cheltuielilor de exploatare. Astfel, cu excepția sectorului IT, unde creșterea salariilor se înregistrează pe fondul excesului de cerere, restul sectoarelor înregistrează o pondere semnificativă a angajaților plătiți la nivelul salariului minim.

La nivel microeconomic, majorarea salariului minim pe economie poate avea efecte de ambele părți, în funcție de orizontul de timp considerat, precum și de ecoul efectelor (prima runda, a doua runda etc.)

Iancu Guda susține că pe termen scurt efectele sunt vizibile cu preponderență la nivel microeconomic și sunt mai degrabă negative. Companiile românești arată o elasticitate destul de redusă, drept dovadă, perioadele de creștere ale consumului au fost însoțite de avansul importurilor și creșterea mult mai lentă a producției interne. Incapacitatea de adaptare pe termen scurt a companiilor prin creșterea valorii adăugate pentru acomodarea cheltuielilor în creștere, poate duce la dificultăți financiare sau chiar întreruperea activității. Cel mai elocvent exemplu în acest sens este sectorul fabricării produselor textile, care înregistrează în ultimii trei ani cel mai ridicat procent al companiilor insolvențe raportat la numărul firmelor active. O situație similară este cea întâlnită în cazul asanării și îndepărtării gunoaielor sau serviciilor prestate în principal companiilor, cu valoare adăugată mai mică.

De asemenea, poate duce la descurajarea antreprenoriatului, mai ales atunci când există impredictibilitate cu privire la evoluția viitoare a cadrului fiscal și altor cheltuieli.

"Analizând acest fenomen de la momentul impactului crizei financiare până în prezent, observăm o relativă plafonare a numărului de companii nou înființate în perioadă 2011 — 2015 și o revenire lentă ulterior. În orice caz, numărul de companii care și-au întrerupt activitatea este de 2,3 ori mai mare decât cel al SRL-urilor nou înființate. Graficul următor ilustrează procesul regenerării distructive a mediului de afaceri românesc!", se spune în studiu.

Totodată, poate avea loc accentuarea fenomenului polarizării și creșterea diferențelor dintre companiile mici și cele medii-mari. Astfel, la nivelul întregului mediu de afaceri, ponderea cheltuielilor cu personalul în total cheltuieli de exploatare a crescut de la 9% în anul 2008, la 10% în anul 2015, urmând să ajungă aproape de 18% până în anul 2020. În același timp, microîntreprinderile (companiile cu venituri sub 500.000 euro) au înregistrat aproape o dublare a acestei ponderi, de la 11% în anul 2008 la aproape 20% în anul 2015, urmând să ajungă la aproape 35% în anul 2020.

Pe termen mediu-lung (3-5 ani), efectele sunt vizibile cu preponderență la nivel macroeconomic și pot fi pozitive mediului de afaceri doar într-un anumit context propice, respectiv o spirală cu efecte multiple care poate funcționa favorabil doar în următoarea succesiune: creșterea venitului disponibil, pe fondul avansului salariului, să fie orientată către consum. În caz contrar, dacă veniturile suplimentare sunt orientate către economisire, aceasta ar trebui să ducă ulterior la reducerea costului de finanțare și susținerea investițiilor, pentru continuarea spiralei.

Guda precizează că, altfel, spirala se oprește în acest punct și creșterea salariului minim pe economie nu are decât un rol de redistribuire (de la capital către muncă). De asemenea, consumul trebuie să antreneze producția internă, care să fie elastică prin spirit antreprenorial, inovare și investiții. Altfel, în cazul în care consumul este orientat către importuri, creșterea salariului minim pe economie creează noi locuri de muncă în străinătate (sursa importurilor), deficit comercial, presiuni pe deprecierea monedei locale și inflație.

Pentru ca etapa anterioară să se realizeze, mediul de afaceri are nevoie de următoarele condiții: predictibilitate (fiscală, juridică), reforme structurale (lupta împotriva corupției și economiei subterane, debirocratizare).

"Creșterea producției interne să fie sustenabilă din perspectiva managementului financiar. Aceasta implică o structură corespunzătoare a capitalurilor, investiții productive și creșterea marginilor de profitabilitate ale companiilor. Pentru a asigura o sustenabilitate pe termen lung, majoritatea profiturilor astfel obținute ar trebui reinvestite în companie pentru creșterea competitivității firmelor românești în contextul concurenței acerbe (creșterea consumului va atrage interesul jucătorilor internaționali care încă nu sunt prezenți în piața locală). În contextul în care noile propuneri fiscale indică eliminarea impozitului pe dividend începând cu anul 2018, scenariul reinvestirii profiturilor este foarte puțin probabil!", se mai menționează în studiu.

Sursa: Agerpress