Opinie Deloitte: Diminuarea risipei alimentare, o obligatie legala care poate aduce si beneficii fiscale

Una dintre cele mai mari preocupări la nivel global în zilele noastre, este risipa alimentară, problema fiind deja în atenția celor mai importante organizații mondiale dar și a autorităților naționale la nivel global. Atât organizațiile mondiale cât și autoritățile locale monitorizează acest fenomen și caută soluții pentru a optimiza consumul de alimente și în același timp, pentru a oferi un acces echitabil la hrană pentru țările care se confruntă cu dificultăți din acest punct de vedere. Mai mult, pandemia de Covid-19 a accelerat acest fenomen, inducând panică și un comportament irațional în rândul populației precum acumularea de provizii exagerate care în scurtă vreme s-au transformat în deșeuri alimentare.

Mare parte a risipei alimentare este generată de gospodării, acestea fiind urmate îndeaeproape de comercianții și operatorii din industria HoReCa. Potrivit unui studiu publicat recent de Organizația Națiunilor Unite, aproximativ 17% din totalul hranei produse la nivel mondial, ajunge la gunoi. În ceea ce privește țara noastră, în lipsa unor date oficiale, reprezentanții ONU s-au folosit de date estimative în studiul mai sus menționat, date din care rezultă că în fiecare an, românii aruncă aproximativ 1,35 de milioane de tone de mâncare.

Sunt aproximativ 70 de kilograme de mâncare pe cap de locuitor care ajung anual la pubelă doar în România, motiv pentru care țara noastră se situează la mijlocul clasamentului european în ceea ce privește cantitatea de alimente aruncată de gospodării. În vreme ce Bulgaria înregistrează cifre relativ mai mici, cantitatea de deșeuri alimentare din România coincide în mare măsură cu valorile înregistrate în Cehia și Slovacia.

De altfel, potrivit celor mai recente date statistice, în România se aruncă zilnic circa 6000 de tone de alimente. 49% dintre acestea provin din gospodării, 37% din industria alimentară, 7% din retail și 5% din alimentația publică.

„România a adoptat Legea 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare, care prevede o serie de obligații pentru operatorii economici din domeniul alimentar. Printre acestea se numără elaborarea unui plan anual de diminuare a risipei alimentare, derularea de comunicări interne cu angajații pe această temă, adaptarea producției la condițiile de piață (cerere-ofertă, asigurarea trasabilității), plan de cultură în funcție de piața de desfacere, măsuri de educare și informare referitoare la prevenirea risipei de produse agroalimentare, cuantificarea risipei de alimente, măsuri de redistribuire/utilizare a surplusului”, scrie Camelia Malahov, director taxe directe, Deloitte România.

„De asemenea, Codul fiscal oferă posibilitatea deducerii costurilor generate de scoaterea din gestiune a bunurilor cu termen aflat aproape de expirare sau care nu mai pot fi consumate, dacă acestea respectă prevederile legii risipei alimentare și/sau sunt transferate pentru reintroducerea în circuit, pentru transformare în compost sau biogaz”, conchide aceasta.