EY România - Veniturile din chirii sunt o certitudine, conformarea fiscală voluntară este un ideal - punct de vedere

După criza financiară declanșată în anul 2008, apetitul românilor pentru investiții, în special din domeniul imobiliarelor, a crescut exponențial, de la an la an. S-a împământenit de asemenea în imaginația oamenilor un stereotip cu privire la una dintre cele mai bune metode de a economisi, prin investiție și achiziționarea de bunuri imobile în mare parte cu scopul de a le închiria ulterior, proces care oferă un venit constant și predictibil pe termen lung.

Astfel, mare parte din români consideră achiziția de bunuri imobile drept cea mai sigură cale de a investi, motiv pentru care achiziționează, în special persoanele fizice, astfel de bunuri, prin diverse metode de cumpărare, scopul final fiind cel de a încheia o tranzacție cu avantaje pe termen scurt, mediu și lung.

Care sunt însă obligațiile fiscale ale persoanelor fizice rezultate din închirierea unor astfel de bunuri?

„Fie că vorbim despre spații de dimensiuni mai mari sau mai mici – de la garsoniere, apartamente, vile, blocuri/clădiri și diverse spații și complexe rezidențiale, piața pare că este, în continuare, foarte dinamică. Proprietarii trebuie să știe, însă că, pe lângă venitul/ profitul obținut, le revin o serie de obligații fiscale, întrucât orice potențială sursă de venit devine pentru ANAF o sursă de impozitare și colectare de taxe, potrivit legislației în vigoare”, scriu Stela Andrei, Partener, Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România și Dan Răuț, Manager, Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România.

Sunt veniturile din chirii obținute de persoanele fizice, o prioritate pentru ANAF în contextul inițiativelor demarate pentru a crește nivelul de colectare la bugetul de stat?

„Putem presupune lesne că este una dintre marile zone de interes (de altfel, ANAF și-a declarat deseori preocuparea în această zonă) în ceea ce privește colectarea de impozite din veniturile persoanelor fizice, fie și din simplul fapt că sursa de venit (spațiul imobil în sine) este una cât se poate de palpabilă și, de asemenea, beneficiarul de venit poate fi relativ ușor de identificat comparativ cu alte cazuri, adaugă cei doi.

Potrivit statisticilor, România este fruntașă în Europa în ceea ce privește procentul proprietarilor de locuințe, Eurostat indicând faptul că aproximativ 96% dintre români dețin proprietatea în care locuiesc în vreme ce doar 4% locuiesc cu chirie. Cu toate acestea, potrivit estimărilor oficiale, aproximativ 7% până la 15% din sectorul locuințelor private este închiriat, la nivelul țării noastre. Procentul poate crește până la 20% în orașele mari precum București sau Cluj.

„Recentele modificări ale Codului Fiscal care vizează impozitarea anumitor venituri ale persoanelor fizice din cedarea folosinței bunurilor prevăd faptul că, pentru veniturile din chirii realizate începând cu 1 ianuarie 2023, altele decât veniturile din arendă şi din închirierea în scop turistic, impozitul se va datora la venitul brut realizat. Cu alte cuvinte, se va elimina cota forfetară de 40% care în prezent este dedusă la calculul venitului impozabil și care făcea ca nivelul de taxare al veniturilor din chirii să fie de aproximativ 6% în realitate. Pentru veniturile obținute începând cu 1 ianuarie 2023, cota de impozitare va fi de 10%. La prima vedere, pare a fi o măsură care echivalează cu dublarea, aproape, a taxelor, lăsând la o parte o eventuală obligație de a plăti CASS, al cărui nivel poate fi dublu față de cel actual, în funcție de nivelul venitului”, spun cei doi experți Deloitte.

„Indiferent de modificările legislative, contribuabilii trebuie să fie conștienți de obligațiile legale ce le revin și să acționeze diligent în vederea conformării fiscale. Nu demult, președintele ANAF, Lucian Heiuş, explica într-un video-mesaj public că, pentru contribuabili, conformarea voluntară ar trebui văzută ca o îndatorire civică, fiind o sursă de beneficii pentru comunitate. Am putea interpreta că prin plata taxelor (și, deci, printr-o conduită de conformare fiscală voluntară), o persoană fizică poate sprijini comunitatea în care trăiește, fiindcă din taxele colectate se pot realiza diverse proiecte de dezvoltare economico-sociale. Astfel, taxele individuale pot fi văzute ca o investiție colectivă în mediul în care trăim. Din partea contribuabililor, așteptarea este spre un grad de conformare fiscală cât mai mare și, preferabil, în mod voluntar, pentru că în final, efortul individual să le fie “recompensat” prin implementarea unor proiecte economico-sociale relevante pentru ei și comunitate, deci să li se întoarcă sub forma unor “beneficii” colective”, conchid ei.