Transformarile din industria auto ridica noi provocari de preturi de transfer pentru grupurile multinationale

Tranzitia catre vehicule electrice, volatilitatea costurilor si presiunea producatorilor auto pot modifica distributia functiilor si a profitului intre entitatile grupurilor, cu implicatii fiscale directe.

Industria auto traverseaza una dintre cele mai complexe perioade din ultimele decenii, iar transformarile prin care trece - de la presiunea pe costuri si volatilitatea lanturilor de aprovizionare pana la tranzitia catre vehicule electrice - reconfigureaza modul in care sunt organizate operatiunile grupurilor multinationale. Desi aceste schimbari nu constituie in sine factori de risc fiscal, ele ridica provocari din perspectiva preturilor de transfer, respectiv a modului in care functiile, riscurile si profitul sunt distribuite intre entitatile aceluiasi grup. Principiul de baza al acestui mecanism este ca remuneratia fiecarei entitati ar trebui sa reflecte functiile indeplinite, activele utilizate si riscurile asumate - o corespondenta care, intr-un sector in transformare accelerata, necesita reevaluari periodice.

Un prim aspect il reprezinta volatilitatea costurilor cu energia, materiile prime si logistica, care a afectat semnificativ profitabilitatea companiilor din sector. Din perspectiva fiscala, relevant este modul in care efectele economice ale acestor fluctuatii sunt distribuite in cadrul grupului: cine suporta majorarile de costuri, cine isi asuma riscurile asociate intreruperilor din lantul de aprovizionare si cine decide masurile de atenuare. Aceste elemente pot influenta evaluarea caracterului de piata al rezultatelor inregistrate de fiecare entitate.

O a doua sursa de presiune provine din relatia cu producatorii de echipamente originale (OEM), ale caror cerinte de reducere a costurilor si renegocieri comerciale periodice afecteaza direct profitabilitatea furnizorilor. Din perspectiva preturilor de transfer, conteaza cine negociaza cu producatorul auto, cine stabileste strategia comerciala, cine aproba concesiile semnificative si cine suporta impactul economic al reducerilor de pret - factori care modeleaza asteptarile de profitabilitate pentru fiecare entitate implicata.

Cea mai importanta transformare structurala ramane insa tranzitia catre vehiculele electrice. Pe masura ce software-ul, bateriile si sistemele electronice castiga in importanta, lantul de creare a valorii se deplaseaza, iar activitatile de cercetare si dezvoltare devin tot mai relevante. Analiza semnaleaza ca intrebarile esentiale privesc locul unde sunt dezvoltate tehnologiile-cheie, cine coordoneaza si finanteaza proiectele de inovare si cine isi asuma riscurile aferente - aspecte care pot impune o reevaluare a contributiei economice a fiecarei entitati si a politicilor de remunerare.

Nu in ultimul rand, regandirea lanturilor de aprovizionare a condus la cresterea responsabilitatilor unor entitati locale, inclusiv din Romania, care pot prelua gestionarea relatiilor cu furnizorii, coordonarea operationala sau initiativele de eficientizare. Concluzia analizei este ca aceste transformari nu genereaza automat riscuri fiscale si nici nu impun modificarea modelelor existente, dar subliniaza necesitatea monitorizarii permanente a modului in care este creata valoarea in cadrul grupului. Companiile care urmaresc constant evolutia functiilor, riscurilor si lanturilor valorice sunt, de regula, mai bine pregatite sa sustina caracterul de piata al politicilor lor de preturi de transfer in eventuale controale fiscale.

Sursa: Deloitte Romania