Detectorul de minciuni: spaima angajatilor care isi insala firma

Romania are multi min­cinosi. Corporatiile s-au prins din timp de asta si inca din anul 2000 isi trimit oamenii pe ban­da la Adrian Coman, cel mai experimentat poligrafist de la noi. Dupa ce si-a facut mana, 26 de ani, pe criminali, vio­latori si talhari a dat iama cu detec­torul de minciuni in mediul de afaceri, cu gand sa-l curete de indivizii mai putin onesti, noteaza Gandul. Datorita lui, afaceri candva falimentare, dupa ce s-au curatat de capuse au, azi, profituri ce sar la cer.

La inceput, salariatii mai bombane nitel: "Da' ce, domne, sunt pungas sa ma asez pe un scaun unde au stat infractori?". Se potolesc doar cand afla ca poligraful se foloseste si pentru testarea loialitatii, cinstei si moralitatii si ca 85% din oamenii care se aseaza pe scaun sunt diagnosticati ca inocenti. Cand sunt pusi fata in fata cu detectorul de minciuni, cei mai multi se pierd: "Nu cumva din cauza starii de emotivitate sau de tensiune o sa-mi iasa testul prost?".

Dar Adrian Coman il bate pe umar parinteste: "Aparatul simte starea de emotivitate si-o scade din ecuatie". Poligraful, prin cei sase senzori aplicati pe pielea subiectului, reactioneaza doar cand acesta minte: "Atunci toate o iau razna, ii creste ten­siunea, ii scade pulsul, are stop respirator, i se modifica re­zis­tenta galvanica a pielii si are contractii musculare", fie ca-i vorba de vanzari de infor­matii din interiorul firmei, de min­ciunile trecute in CV de can­didati la angajare (85-90% dintre CV-uri au cel putin cate o inflo­ritura) si pana la intentiile nema­terializate de furt ale unor angajati.

Dar marea calitate a poli­grafului e ca-i da de gol pe marii hotomani, cum a fost cazul unui director general de societate, om cu patru mii si ceva de euro pe luna, masina la scara, telefon platit, plin de bijuuri pe el, de aere si de matasuri. Adrian Coman nu stia cum sa-l ia, sa nu ofenseze precinstita mana dreapta de patron coborata din gipan: "Domn' director, cu tot respectul, va rog asezati-va pe scaun aici, sa va facem un test". in urma testului, poligrafistul a aflat ca-i un nenorocit care a luat toata baza de date de la firma si a vandut-o la firma con­curenta, iar nevasta-sa avea masina si telefon pla­tite de concurenta.

Facea inclusiv promotie produselor concu­rentei si le vindea la clientii firmei lui, unde el trebuia sa isi vanda propria marfa". Alteori, cand afla ca angajatii lor sunt cartite care spioneaza pentru concurenta, unii presedinti de companii, in loc sa se crizeze, sunt sincer bucurosi: "«Bine ca mi-ai spus, il avansez». M-am gandit ca sigur n-o fi inteles omul, ca nu-i roman. ii mai spun o data: «Domne, angajatul dumitale da informatii concurentei».

Omul, afacerist cu multa experienta, imi spune: «Da, da, am inteles de prima oara. Domnu Coman, daca il dau afara maine, imi trimite concurenta altul. Asa stiu cine e, il mut intr-o functie mai buna, il scot din zona informatiilor, sa nu mai aiba date de nicaieri, ii dau eu personal informatii false, asta se duce si spune concurentei, concurenta se repede intr-acolo si eu imi fac treaba dincoace".

Cu spaga la detectorul de minciuni

Cand un patron prea fidel angajatului sau isi duce poama la detectorul de minciuni, are soc: "stiti, l-am adus si pe director, ca sa nu se supere ceilalti angajati ca-i testez numai pe ei. Dar el e omul meu de incredere. Cand eu plec in strainatate, ii las firma pe mana, familia, banca, tot. De aceea am sa va rog sa il testati repede, ca avem treaba. Astept la usa". Spre exasperarea patronului, Adrian Coman i-a tinut sechestrat patru ore omul de casa, ca sa-i asculte pomelnicul de furaciuni. Ca orice testare, a inceput cu o banala intrebare: "Ati sustras vreodata bani de la firma?" "Nu". "Domn' director, ati mintit. Ati furat bani".

Jignit si indignat, directorul se scoate: "A, mi-am adus aminte. Odata, asa, era un rest, o nimica toata. Mi-e si jena sa spun, e o suma derizorie". "Nici o problema. Mai facem un test". "Pai, inca unul?" "De unde sa stiu ca ai luat numai atat. Eram cu mata?" Testul numarul doi: "in afara de suma derizorie din rest, ai mai sustras vreodata bani?" "Nu". "Domn' director, iar ati mintit". "Domne, stai ca a mai fost odata o suma de nu stiu unde, la un bon de benzina. Un mizilic"...

Dupa patru ore de intrebari, la al optulea test: "in afara de cei 300.000 euro, ai mai furat vreodata bani din societate?" "Nu". "Gata domn' director, e bine. Atat ai luat: 300.000 euro". La sfarsitul testarii, individul scoate 20.000 euro si ii pune pe masa poligrafistului: "Masluieste si dumneata rezultatul, te rog". Patronul, saracu', alb la fata si cu spume la gura, sa moara de inima, si mai multe nu, cand a auzit.

Integral in Gandul