Hartuirea sexuala, dovedita doar dupa demisie

Un studiu comandat de Secretariatul Economiei si Biroul Federal al Egalitatii din Elvetia, si publicat la inceputul acestui an, arata ca o persoana din doua se confrunta cu aceasta problema, direct sau indirect. In majoritatea cazurilor, hartuirea este reprezentata printr-o succesiune de comentarii sau glume degradante. In ciuda sustinerii legale pe care o poate avea persoana hartuita, putini angajati decid sa reclame acest lucru, mai ales daca persoana care i-a hartuit este chiar seful sau un superior ierarhic.

In majoritatea cazurilor de acest gen, angajatul il reclama pe cel care l-a hartuit abia dupa ce demisioneaza din postul pe care il are in cadrul companiei. Probele sunt, in cele mai multe din situatii, din sms-uri, mms-uri sau e-mailuri care pot incrimina. Hartuirea sexuala se manifesta in general fata de femei si de obicei vine din partea cuiva care detine o functie de conducere. Fapta este extrem de greu de demonstrat, deoarece se afla la limita dintre realitate si inchipuire. Aceasta problema devine o chestiune de perceptie si de receptare a unor semnale, mai mult sau mai putin subtile.

In Romania, institutiile publice responsabile cu primirea sesizarilor privind hartuirea sexuala la locul de munca sunt Agentia Nationala pentru Egalitatea de Sanse, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, Inspectia Muncii, precum si instanta judecatoreasca. Legea nr. 27/2004 introduce notiunea de hartuire, integrand-o in sfera activitatilor sanctionate contraventional. Penal, hartuirea sexuala se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an, sau cu zile-amenda.

Curentul