Benjamin Graham, teoreticianul investitiilor inteligente

Mai putin cunoscut in afara mediului academic, Benjamin Graham este probabil cel mai mare teoretician al investitiilor bursiere. Ideile lui, spre deosebire de altele care au ramas simple exercitii academice fara vreo aplicabilitate in viata reala, si-au dovedit din plin eficacitatea, iar nume mult mai celebre, precum Warren Buffett, isi datoreaza in mare masura averea si faima invataturilor lui.

Cunoscut si sub numele de "parintele valorii investite" sau "decanul de pe Wall-Street", Ben Graham (1894-1976) a reusit sa faca bani prin investitii bursiere pentru el si prietenii sai, fara a face vreodata plasamente riscante. Aceasta precautie s-a bazat pe strategii de investitie bine analizate si carora le-a ramas fidel in toata cariera, multi brokeri folosindu-le pana in ziua de azi.

Graham a urmat cursurile facultatii de afaceri a Columbia University, iar imediat dupa absolvire, in 1914, a inceput sa lucreze pe Wall Street unde si-a cladit repede reputatia de "inmultitor de bani" datorita talentului sau investitional.

La 1 iunie 1923, Benjamin a lansat Grahar Corporation, un fond privat la care investitorii erau selectati dintre rude si prieteni. Prin colectarea a aproximativ cinci sute de mii de dolari, Ben Graham nu mai era actionarul majoritar, insa era cel care controla politica investitionala. Din aceasta pozitie, el a depus eforturi in gasirea actiunilor profund subevaluate, a celor supraevaluate pe care le putea vinde in lipsa si a sanselor promitatoare de arbitraj.

Marea Depresie din 1929-1932 a fost o grea lovitura si pentru el. A pierdut cea mai mare parte a banilor investiti atat din contul personal, cat si din contul altora. Dupa terminarea crizei, Graham a reusit in patru ani sa isi refaca fondurile si sa isi achite toate datoriile. Experienta crash-ului bursier i-a furnizat suficient material pentru lucrarea "Analiza actiunilor", carte utilizata pana in zilele noastre.

Ideea de baza a cartii este ca piata de capital este un teritoriu foarte ilogic in care participantii dovedesc un spirit de turma: cumpara atunci cand preturile cresc si vand cand preturile incep sa scada. Pe de alta parte, un investitor rational si disciplinat nu urmeaza alegerea publicului si nici nu speculeaza oscilatiile pietei. Mai degraba un astfel de investitor cauta actiuni subevaluate si asteapta ca piata sa-si recunoasca si sa-si corecteze greseala. Cand pretul atinge valoarea reala a companiei,
atunci este momentul propice pentru a vinde, iar profitul poate fi reinvestit in alta actiune subevaluata.

Castigurile lui Graham din activitati bursiere nu au reusit sa depaseasca performantele studentului sau, Warren Buffett cu care a colaborat mai tarziu. In perioada 1929 - 1956, in care au avut loc Marea Criza si multe razboaie grele, investitiile lui Graham au avut o medie de profitabilitate de 17% pe an.

In 1949 publica o a doua carte, "Investitorul inteligent". Aceasta are ca target investitorul obisnuit caruia ii furnizeaza o serie de sfaturi practice. Warren Buffett o descrie ca fiind "de departe cea mai buna carte scrisa vreodata pe domeniul investitiilor". De altfel, Graham si-a dedicat ultima parte a vietii simplificarii formulelor de investitie pentu a ajuta investitorul mediu.

In "Investitorul inteligent", Graham sustinea ca a investi in actiunile unei companii este similar detinerii unei participatii intr-o intreprindere si ca investitiile trebuie sa fie abordate ca si cum ai cumpara o afacere. Graham a sintetizat aici patru principii investitionale preluate apoi de majoritatea brokerilor: 1. Cunoaste afacerea; 2. Cunoaste-l pe cel care-ti conduce afacerea; 3. investe urmarind profitul; 4. Fii increzator.

Regulile lui Graham par simple. De altfel, intrega sa filosofie investitionala este foarte simpla. Aceasta insa nu l-a impiedicat sa obtina un profit constant, stabil, indiferent de cat de grele au fost timpurile. Dar, privind recentele evenimente de pe Wall Street, putem concluziona fara a gresi deloc ca e o strategie mult mai profitabila decat cea a riscului nemasurat asumat de brokerii zilelor noastre. Profitul lui Graham a fost de 20% in toata cariera sa de investitor. Cel al unei companii precum Lehman, de 0%.

George Trifu