Nicio banca falimentara in 2009

Suntem martorii unei perioade grele, o perioada plina de incertitudini si aversiune la risc, scrie Adrian Simion in Curierul National. Bancile din Romania au inceput inca din septembrie 2008 sa limiteze creditarea, costurile au crescut, si nimic nu mai este ca acum un an de zile.  

In aceste conditii, falimentul unei banci creste riscul de propagare a fenomenului in sistem. Riscul sistemic se defineste prin probabilitatea aparitiei unui proces sistemic puternic, in cadrul caruia aparitia unor informatii negative despre o anumita institutie financiara declanseaza o serie de efecte adverse asupra celorlalte institutii financiare. 

Discutam de un domino al sistemului bancar. Cel mai grav ar fi ca una din primele trei banci din Romania sa intre in stare de faliment, acestea reprezentand cel mai ridicat risc sistemic. Daca intr-o tara primele trei banci ar intra in stare de faliment concomitent, am putea spune ca acea tara nu mai detine un sistem bancar. 
Hazardul moral este "controlat" de catre institutiile statului prin normele si procedurile emise de catre BNR si de garantarea depozitelor. Fondul de garantare a depozitelor din Romania a stabilit limita de 50.000 de euro pentru persoanele fizice si 20.000 de euro pentru persoanele juridice in anumite conditii. Insa, despagubirea nu are loc intr-un timp scurt. Spre exemplu, ultima banca falimentara din tara noastra este Nova Bank in 2006.

Nici pana acum deponentii nu au primit sumele depuse la banca respectiva. Conform site-ului oficial al fondului de garantare, pana la 31 decembrie 2008 doar 10 deponenti au fost despagubiti din totalul de 108.  

Daca maine o banca din tara noastra ar da faliment, mass-media ar alimenta in randul deponentilor o aversiune fata de sistemul bancar. Ar fi prima institutie bancara ce ar intra in stare de faliment din cauza crizei ce ne-nconjoara. Am putea avea titluri de genul: "Prima banca falimentara din Romania... cine urmeaza?".  

Increderea populatiei in banci ar fi scazuta si marea majoritate a  deponentilor si-ar retrage banii, speriati ca si banca ai caror clienti sunt ar putea falimenta.
In sistemul bancar, in situatia crizei fara precedent cu care ne intalnim deja zi de zi, hazardul moral al populatiei si al deponentilor ar fi aspectul ce ar alimenta nu un faliment, ci mai multe.

Starea de faliment ar aparea in principal in doua cazuri. Varianta "clasica " ar fi ca toti deponentii sa vina in acelasi timp la ghiseul bancii si sa solicite lichidarea pozitiei, mai exact sa ceara sa primeasca sumele din conturi. Varianta "moderna" ar fi data de activul neperformant al institutiei bancare. Banca atrage resurse banesti prin depozite si credite si le fructifica prin imprumuturi catre populatie, companii, stat la o dobanda mai mare. In cazul in care portofoliul de credite devine in mare parte neperformant, apar mari probleme de solvabilitate, profitabilitate, stabilitate si sanatate financiara.  

In momentul in care o entitate bancara are probleme, poate apela la un credit de la banca-mama, poate sa creasca dobanda la resursele atrase in asa fel incat sa aiba un echilibru fragil printr-un pasiv consolidat si, cel mai important, poate sa obtina un credit de ultima instanta de la banca centrala.  

O banca mare din Romania nu poate da faliment, deoarece pentru Banca Nationala este mai ieftin sa o tina pe linia de plutire decat sa o lase sa se scufunde. Ar fi costuri extreme de despagubire a deponentilor, iar increderea ar fi zdruncinata din temelii. Daca o banca mica intra in faliment, nu ar fi un cost enorm cu despagubirea deponentilor, insa ar fi o lovitura considerabila a imaginii per ansamblu a sistemului bancar din Romania. Ambele variante ar genera efectul de domino. Daca o piesa cade, probabilitatea ca si celelalte piese de pe tabla sa urmeze acelasi curs este foarte mare. Depinde doar de marimea piesei respective. 

Banca Nationala verifica constant situatia fiecarei entitati bancare si nu doreste, mai exact nu o sa lase nicio banca, in situatia incertitudinilor actuale, sa cada prada falimentului. Exact cum pentru statul american este mai ieftin sa tina pe linie de plutire AIG, asa si pentru Romania este important ca Banca Nationala sa sprijine toate bancile din sistem.

Nu ne putem permite ca o banca sa  intre in  faliment, nu ne putem permite sa pierdem increderea deponentilor si a populatiei in sistemul bancar si nu ne putem permite un rating si mai mic pentru tara si pentru bancile din sistemul bancar romanesc. De aceea nicio banca, pana la stabilizarea situatiei, nu o sa consemneze neplacuta stare de faliment bancar.

Curierul National