Sa faci copii pe timp de criza?

Recesiunea economica deseneaza viitorul noii generatii in culori atat de lipsite de stralucire incat unii spun ca-i intelept sa mai astepti un pic si sa aduci un copil pe lume in vremuri mai luminoase. Altii cred ca nasterea unui copil n-are nici o legatura cu starea economiei.

Banii nu conteaza

Maria Dinulescu: Ideal vorbind, majoritatea oamenilor isi doresc binele si echilibrul, dar situatiile diverse in care de cele mai multe ori ajungi fara sa prevezi devin factorii cei mai importanti care te ajuta sa te cunosti si sa te dezvolti ca spirit. Ce traim acum cu aceasta criza financiara globala este o situatie claustrofoba. Aveam noua ani cand s-a petrecut Revolutia si totusi mi-au ramas suficiente amintiri ca sa nu uit sa fac diferenta cu libertatea pe care o traim acum. In perioada de dinainte de '89 simteai prin toti porii acea economie pe care eram obligati sa o facem in orice.
Asta se intampla si acum: parca am fi pe vremea comunismului. Toata lumea este disperata sa nu cheltuiasca si parca exista ceva mai presus de ei pe care nu il pot controla, care le dicteaza directia in care trebuie sa mearga. Nu cred ca lucrurile sunt chiar asa. Trebuie sa fim integrati sistemului, dar ar trebui ca nimic sa nu ne ucida bucuria de a trai.

Nu plecam cu nimic din aceasta lume si atunci ar fi de ajutor ca lucruri materiale sa fie ultimele valori in care sa credem. Ca nu ne putem creste copiii fara bani este foarte adevarat, dar problema se pune ca nu cu atat de multi bani. Dragostea de a oferi o sansa acestei lumi educand un copil si invatandu-l sa iubeasca viata ar trebui sa fie valoarea noastra. Fiecare dintre noi alegem momentul in care ne simtim pregatiti sa facem asta, dar contextul ar trebui sa fie mai putin important. Imi doresc sa aduc un suflet in aceasta lume abia dupa ce impreuna cu sotul meu o sa descoperim forta de a fi alaturi de un batran si de un orfan. Daca dupa aceste experiente o sa ne simtim pregatiti sa oferim viata si sens altor oameni prin copilul nostru atunci o sa o facem. Deci consider ca importante nu sunt perioadele in care traiesti, ci motoarele pe care ti le-ai ales sa te dezvolte in aceste contexte.

Diana Niculescu: Pentru mine nu conteaza criza, nu m-am gandit niciodata la asta, un copil vine atunci cand ti-l da Dumnezeu si trebuie sa il primesti. Eu trebuie sa nasc in doua saptamani si ma simt fericita, implinita, nerabdatoare.

Copilarie trista, fara credite

In general, cuplurile care-si doresc copii isi asorteaza intentia cu un anumit tip de discurs programatic: "Vrem musai un copil, dar o sa-l facem in momentul in care o sa ne permitem cu adevarat asta". Sau: "O sa facem un copil atunci cand o sa avem casa noastra, masina noastra, salariile noastre indeajuns de mari incat sa ne permitem sa cheltuim sume uriase pe pemparsi si pe meditatiile la pictura, engleza si aikido". Se cheama ca aparitia unui copil este, in majoritatea cazurilor, semnul bunastarii economice de cuplu: SUV-ul, apartamentul cu doua/trei camere, salariul care bate mia de euro. Tocmai de asta, cuplurile care isi programasera aparitia copilului in aceasta crizata perioada ar trebui sa se gandeasca mai bine, pentru ca multe dintre ele vor fi nevoite sa-si creasca astazi juniorul in conditii care nu mai au nici o legatura cu idilicul tablou de familie de mai sus. Fara creditele parintilor, copilaria trebuie sa fie de-o tristete infioratoare. In plus, un studiu recent, unul dintre acele studii facute de organizatii cu nume de-a dreptul simpatice, in cazul de fata Partnership for America's Economic Success, spunea ca recesiunea economica afecteaza ireparabil prezentul, dar mai ales viitorul copiilor.

Cercetatorii isi aparau rezultatele astfel: copiii hraniti necorespunzator in primii ani au rezultate mai proaste la scoala, deci vor obtine slujbe pe masura cand vor deveni adulti; tot lipsa unei alimentatii sanatoase (si indestulatoare) va creste apetitul celor mici pentru incaierari, dar si, culmea, probabilitatea de a deveni obezi etc. Acum, spuneti-mi, va rog, care dintre parinti isi doreste un copil care sa nu treaca de examenul de capacitate, care, in loc sa viseze la clasicele profesii de aviator sau medic, sa insiste in a deveni vanzator de shaorma, care sa vina zilnic de la scoala - in cazul in care reuseste sa ajunga la ea - plin de vanatai? Mai exact, cine-si doreste un copil-problema? Sau unul obez? Ducand rationamentul la absurd, ganditi-va cum ar putea sa arate o societate in care doar copiii nascuti si crescuti in perioadele de criza economica ajung adulti.

Cotidianul