B. Chiritoiu, Consiliul Concurentei: Bancile trebuie sa isi schimbe atitudinea

In dialog cu "Financiarul", Bogdan Chiritoiu, presedintele Consiliului Concurentei trece in revista puncte fierbinti pe agenda unei tari aflate in plina recesiune economica: strategia anticriza cvasiinexistenta, vulnerabilitatile programului "Prima casa", comportamentul antieconomic si, uneori, abuziv al bancilor.

Exista discutii referitorare la faptul ca programul "Prima casa" in varianta revizuita intra sub incidenta legii ajutoarelor de stat. Cum comentati?

Depinde la cine ne referim, daca este destinat persoanelor fizice sau dezvoltatorilor. In situatia acestora din urma, inca se poarta discutii in guvern daca sa fie inclusi in program.

"Prima casa" pentru persoanele fizice nu este ajutor de stat, nu imi afecteaza mediul concurential, este un ajutor social. Ministerele ne-au cerut parerea, pentru a fi sigure ca nu gresesc, daca garantarea creditelor ipotecare de catre stat pentru persoane fizice nu este ajutor de stat, iar Consiliul Concurentei a afirmat ca nu exista nicio problema. Exista insa un factor de risc in programul "Prima casa": plafoanele diferite ale garantiilor acordate de catre stat la cumpararea unei case vechi fata de cumpararea unei case noi.  Plafonul garantat in cea de a doua situatie, mai mare, ar putea fi considerat favorizant pentru achizitionarea imobilelor noi.

Atata vreme cat programul "Prima casa" este orientat strict catre persoane fizice, guvernul nu are nicio problema in materia ajutoarelor de stat. Dar daca programul stimuleaza sectorul constructiilor, atunci apar semne de intrebare legate de existenta ajutoarelor de stat.  Acestea nu sunt automat excluse, dar avem nevoie de aprobarea Comisiei Europene. Procedura dureaza si apare un risc de intarziere.

O veriga importanta in functionarea programului "Prima casa" sunt bancile creditoare, care, potrivit unui raport al Consiliului Concurentei, adopta, uneori, practici neortodoxe in relatiile cu clientii, cum ar fi comisionul pentru rambursarea anticipata a creditelor.  In contextul in care numarul celor care nu isi mai pot achita ratele la credite creste, nu este absurd un asemenea comision ce penalizeaza practic bun-platnicii?

Comisionul pentru rambursarea anticipata a creditelor este un mijloc de a tine clientii captivi si de a afecta concurenta intre banci. Este adevarat, pe de alta parte, dobanzile mari, comparativ cu alte state, din sistemul bancar autohton l-au ajutat sa treaca mai usor prin criza. Eu admit ca exista un aspect pozitiv, acesta, al concurentei restranse. Dar nu este corect si nici eficient ca bancile sa prospere pe seama restului economiei, aflate in recesiune. Plus ca ne aflam in fata unui cerc vicios: bancile fug de risc crescand costurile creditarii, dar in acest fel isi omoara clientii si, in consecinta, mediul economic devine si mai incert, si mai periculos. Este genul de profetie autoimplinita.

Nu pot insa sa nu mentionez, pe de alta parte, ca se pare ca sistemele bancare mai putin concurentiale, cum este cel autohton, s-au comportat mai bine pe timp de criza. Un alt exemplu, Franta, care are un sistem bancar mai concentrat, nu a inregistrat convulsii majore, in timp ce Marea Britanie, cu un sistem bancar foarte concurential, a avut probleme.

Pana la urma, care este interesul unei tari? Sa aiba un sistem bancar inchistat intr-o atitudine total necooperanta fata de economia reala, fiind, ca urmare a neasumarii niciunui risc, o frana pentru relansarea postcriza, sau, dimpotriva, sa isi asume riscuri si sa crediteze investitorii si persoanele fizice?

Fara a ignora nicio clipa importanta increderii populatiei in sistemul bancar, incredere consolidata de absenta falimentelor, consider ca interesul vital este acela ca economia sa se puna in miscare, iar pentru ca acest lucru sa se intample, bancile trebuie sa isi schimbe atitudinea. 

Nu ati raspuns totusi la intrebarea referitoare la contradictia dintre perceperea comisioanelor pentru rambursarea anticipata a creditelor de la clientii care vor sa isi lichideze datoriile si problemele intampinate de banci la recuperarea creditelor.

Interesul bancilor nu este acela de recuperare a creditelor inainte de expirarea perioadei de rambursare negociate cu clientul, pentru ca pierd castigurile din dobanzi. Marea problema a sistemului bancar nu este lipsa lichiditatilor. Bancile au lichiditati, dar nu au ce face cu ele. 

De ce nu dezgheata creditarea? Le-ar aduce castiguri si mai mari cresterea portofoliului de clienti?

Castiga destul si fara riscuri din cresterea dobanzilor. Doar ca, repet, risca sa isi sufoce clientii. Am participat la o intalnire cu bancherii si mi-a fost foarte clar, in urma celor discutate acolo, ca bancile doresc ca guvernul sa se imprumute de la ele. Este un client mare si sigur.

Consiliul Concurentei a atentionat bancile asupra comportamentului neconcurential pe care il au in cadrul pietei. S-a schimbat ceva intre timp? Aveti vreun feedback pozitiv de la bancheri, sau totul nu este altceva decat un exercitiu de imagine?

Am primit feedback de la bancheri si evident ca nu exista un mare entuziasm din partea acestora.  Ei ne-au spus ca nu doar comisionul anticipat de rambursare a creditului impiedica clientii sa plece de la o banca la alta, in cautarea unor conditii mai bune de creditare, ci si costul ipotecilor.

Clientul trebuie sa renunte la o ipoteca si sa instituie o alta. Bancherii ne-au cerut sa gasim o cale ca ipotecile sa se mute simplu, cu costuri foarte mici, de la o banca la alta. Sugestia lor este corecta, asa ne intalnim si cu notarii pentru discutarea aspectelor ce tin ce domeniul lor.  Sper sa gasim intelegere din partea lor, sa fie rezonabili.

Cand credeti ca veti avea rezultate concrete?

Exista o directiva europeana  care spune ca pentru creditele de consum fara garantii imobiliare eliminam sau plafonam comisionul de rambursare anticipata. Daca dobanzile sunt variabile il elimina, daca dobanzile sunt fixe sau suntem la inceputul contractului de creditare, il plafonam la 1%. 

Noi am propus, si Asociatia Nationala pentru Protectia Consumatorilor a fost de acord, sa extindem prevederile directivei si la creditele cu garantii imobiliare.  Am argumentat prin faptul ca multe state membre UE au deja aceste reglementari si prin aceea ca in Romania predomina creditele cu dobanda variabila. Cand dobanda este fixa, banca isi asuma un risc, dar cand am dobanzi variabile, nu isi asuma niciun risc al evolutiei economice, il arunca pe umerii clientului.

Directiva se aplica la creditele care sunt in curs, cu un preaviz pentru bancheri de 60 de zile si va fi transpusa in legislatia romaneasca in luna iunie a.c.

Pana la urma, cum apreciati atitudinea bancilor?

Sunt cooperante. Ne-au consultat si atunci cand s-au intalnit cu reprezentantii Fondului Monetar International cand, admit, se puteau ridica semne de intrebare asupra legalitatii din punctul de vedere al concurentei. Exista totusi o prevedere in lege care spune ca se pot face astfel de intalniri, cu conditia ca efectul economic pentru populatie si economie sa fie benefic.

Integral in Financiarul