Bancile - un stat in stat?

 
Trauma creata de "depasita" criza financiara a fost estompata in constiinta publica de revolutiile arabe, de apocalipsa nipona si de puzderia de alte evenimente "majore" si "arzatoare." Dar unde ne sunt vinovatii?

Dominoul prabusirii marilor banci a fost stopat gratie astronomicelor sume de ajutor pompate de state din bugetul public alimentat de impozitele contribuabililor.

Tempi passati!- exclama optimistii

Bursa prospera din nou, dobinzile cresc, somajul scade, economia duduie, primele managerilor au atins din nou fabuloasele cote de dinainte de criza si promit sa se umfle si mai mult, daca afacerile vor merge la fel de bine ca acum.

Motive suficiente pentru bancile germane, ca la anuala lor sarbatoare de familie sa-si frece cu satisfactie miinile, sa se bata reciproc pe umar, fara a uita totusi sa ofteze demonstrativ sub povara unei invocate regularizari excesive, ripostind astfel unor dojeni si avertismente emise de cancelara Angela Merkel si de presedintele Germaniei, Christian Wulf, invitati la marele festin. Li s-a reprosat bancherilor ca alcatuiesc o societate paralela, i s-a recomandat banoasei caste sa se resocializeze.

Autismul universului financiar

Dar este foarte putin probabil ca membrii ei sa-si plece urechea la spusele protocolare ale celor doi inalti invitati. Sau ca acei sefi, ale caror salarii anuale, evident extra-tarifare, ajung la citeva milioane sau la ceva mai modesta suma de vreo doar sase sute de mii de euro, sa aiba mustrari de constiinta, aflind ca datoria publica a statului apasa pe umerii multor generatii viitoare. Unele orase ale Germaniei si Europei sunt falimentare, se inchid terenuri de sport, piscine publice, biblioteci si teatre, drumurile sunt pline de gropi, prapastia dintre cei bogati si cei saraci creste vazind cu ochii, alimentind tensiuni sociale care nu vor intirzia sa izbucneasca. Umbrela de protectie a monedei Euro are deja gauri pe care din nou statul este chemat sa le cirpeasca.
 

 

continuarea in: Deutsche Welle