Deflatia - accident sau amenintare?

Din pacate, nici una, nici alta. Din pacate, nici macar deflatie. Pe mine m-au surprins cifrele oficiale privind inflatia - cresterea preturilor de consum - pe primele 8 luni ale anului si, in special, pe luna august, scrie Radu Soviani in Curierul National. Ce spun cifrele? Spun ca in luna august, indicele preturilor de consum a scazut cu 0,07 la suta. Adica, pentru prima data dupa 1990, avem o evolutie a preturilor negativa. Acesta este al doilea record consecutiv, dupa rata inflatiei pe luna iulie, cand, printr-o crestere de preturi de numai 0,11 la suta, economia Romaniei a inregistrat cea mai mica inflatie de dupa 1990. Din victorie in victorie, pentru ca acum avem si cea mai mica rata a inflatiei pentru 8 luni consecutive (respectiv, inflatia din ianuarie si pana in august a fost de numai 2,71 la suta), dar si cea mai mica inflatie pentru 12 luni consecutive - inflatia anualizata, din august 2005 pana in august 2006 - de doar 6,02 la suta.

Ce este deflatia? Deflatia este definita ca o scadere generalizata a preturilor. La un moment dat, in special in contextul unei inflatii scazute (cum este cea raportata de statistica la noi - 2,71 la suta pe primele 8 luni ale anului), preturile unor bunuri si servicii pot cunoaste scaderi. Ieftinirile intr-un anumit sector pot aparea atunci cand productivitatea creste, iar costurile de productie scad mai accelerat in acel sector decat in altele. Ar mai fi o cauza. Deflatia este de cele mai multe ori un efect colateral al prabusirii cererii agregate, dupa cum spune presedintele Rezervei Federale Americane - Ben Bernanke. Adica o scadere a consumului atat de puternica, incat vanzatorii trebuie sa reduca preturile, pentru a gasi cumparatori.

Daca ne uitam pe datele statistice, vedem ce a alimentat scaderea preturilor. Timp de 2 luni, consecutiv, preturile la capitolul "alte legume si conserve din legume" au scazut exceptional de mult, cu mai bine de 10 procente in fiecare luna. In iulie, capitolul "alte legume" a anulat practic efectul taxei pe viciu (a 2-a etapa de scumpire a tigarilor - cu aproximativ 18 la suta), iar in august, aceleasi "alte legume" - miraculoase, au anulat toate celelalte scumpiri, facand ca, pe medie, inflatia sa scada.

Sa ne uitam la cele 2 cauze majore ale deflatiei. A crescut productivitatea pentru legume intr-o asa maniera incat producatorii au redus preturile. Ma tem ca nu, insa e drept ca sezonalitatea lor ar fi putut aduce o supraoferta pe piata, astfel incat preturile sa scada. Dar acesta nu este semn de deflatie, ci, pur si simplu, un efect sezonier. A doua cauza - a scazut consumul atat de mult incat producatorii au redus preturile la legume ca sa isi gaseasca cumparatorii? Asta este o intrebare-capcana: daca nu - atunci de ce s-au ieftinit legumele, iar daca da (a scazut consumul de "alte legume"), atunci de ce acest capitol are o pondere atat de mare in costul statistic? (Va readuc aminte ca acest capitol, "alte legume", are jumatate din influenta asupra pretului pe care o inregistreaza tigarile si tutunul).

Sunt 2 indicatori importanti a caror evolutie, desi favorabila, este ingrijoratoare, pentru ca, intr-o economie sanatoasa, sensul lor trebuie sa fie acelasi. E vorba de inflatie si crestere economica. In primul semestru, avem o crestere economica de 7,4 la suta, cu o componenta puternica in cel de-al doilea trimestru de 7,8 la suta. In acelasi interval de crestere economica puternica, avem o inflatie in scadere. De obicei, cresterea economica stimuleaza si cresterea inflatiei. Adica acelasi sens. Pentru ca, atunci cand economia creste, apar mai multi bani pe piata. Acestia duc la o alimentare a consumului, iar majorarea acestuia duce la cresterea preturilor. Adica inflatie. La noi, avem o crestere economica semnificativa, dar si o scadere a preturilor. Cum este posibil? Pentru ca, daca ne uitam spre exemplu spre Statele Unite - banca lor centrala este ingrijorata de cresterea economica si a tot scumpit creditul pentru a o inhiba, astfel incat sa nu se mai regaseasca in inflatie. La noi, cresterea economica record duce, paradoxal, la o scadere a preturilor record. Cel putin raportata.

Asa ca nu pot sa nu imi aduc aminte discursul guvernatorului BNR din primavara. Atunci cand parea aproape sigura ratarea tintei de inflatie (dupa ce avusesem o majorare cu 17% a pretului la gazele naturale si dupa ce se contura taxa pe viciu). Inflatia anualizata parea sa fie, atunci, acceptata de guvernator, la 6,8 la suta. Mai spunea insa guvernatorul ceva atunci. Indiferent cat de bine ar lupta BNR cu preturile, exista ceva greu de inhibat: inflatia asteptata. Respectiv, producatorii nu au incredere in cifrele mici raportate si continua sa creasca preturile intr-un ritm potrivit propriilor estimari de majorare a preturilor.

Acum, a aparut din nou in prim-plan "inflatia asteptata". De data aceasta, Banca Nationala joaca agresiv. Voci autorizate din BNR au declarat ca inflatia nu va depasi anul acesta 5,3%. BNR joaca tare si mizeaza pe efectul psihologic. Mesajul BNR s-a schimbat, de la "ne vom afla la capatul superior al intervalului de variatie plus marja de 0,5" - la "anul acesta vom atinge tinta de inflatie". Pe ce se bazeaza BNR? Pe conjunctura si pe raportari. Pentru ca, daca privim evolutia preturilor, am avut in ianuarie majorari de 1,01 la suta, iar in urmatoarele 7 luni, scumpiri de doar 1,7 la suta. Pare greu de crezut, dar, statistic, pare posibil.

Eu unul stiu cat platesc mai mult pentru gaze, energie electrica, tigari, combustibil, alimente. Si simt ca puterea mea de cumparare a scazut cu mai mult de 2,71 la suta in 8 luni, chiar daca am avut o productivitate mai mare poate, cu 50 la suta. Inclin sa cred ca nu avem deflatie, ci o inflatie cu minus caraghioasa, care nu este nici accident, nici amenintare, ci mai mult, o gluma. Nici macar o gluma foarte buna.

Curierul National