Steen Jakobsen, Saxo Bank: Unde au zburat standardele Europei?

Saptamana aceasta a fost considerata un fel de "acum ori niciodata” pentru moneda Euro si eurozona - nu am obtinut un Mare Plan asa cum ne-a promis Sarkozy la Cannes, asa ca se pare ca vom obtine un Plan Disperat la schimb.

Uniunea Europeana va crea mereu ceva pe care va crede ca ni-l va vinde cu usurinta sub titlul de progres, insa problema este a standardelor morale si politice, sau mai degraba a lipsei lor. Da, se poate cumpara timp cu o noua emisiune monetara, poti face niste modificari ale acordului UE pe repede inainte, dar pur si simplu nu poti fugi de diluarea standardelor generata de aceste actiuni disperate.

Abia in acest weekend mi-am dat seama (da, sunt cam incet) ca adevarata miza nu este ca Europa sa obtina un acord rapid, ci felul in care isi poate mentine credibilitatea pe termen lung astfel incat sa mute atentia de pe "hai sa salvam Europa”, pe provocari cu tinte mai indepartate, pe locuri de munca, dezvoltare economica si optimism.

 Desigur, nu se mai pune problema daca ne doream criza, desi parea la un moment dat ca ar fi singura cale de progres; este mai degraba o chestiune alarmanta referitoare la degradarea standardelor de comportament al celor care se afla acum la putere. Altfel spus, politicienii au devenit de necontrolat. FMI-ul poate imprumuta mii de procente din cotele sale de DSR (Drepturi Speciale de Retragere), Rezervele Federale ale SUA pot imprima triliarde de dolari daca vor considera necesar, iar tragatorii de sfori ai UE vor face Baca Centrala Europeana sa imprime si ea bani in schimbul a ceea ce politicienii europeni trebuia sa faca incepand cu 1999.

In fond, s-ar parea ca acesta este si fundamentul miscarii "ocupy”: e un protest fata de incalcarea standardelor de comportament de catre clasele conducatoare, nu doar fata de deciziile pe care le-au luat. Și, daca asa stau lucrurile, sunt chiar de acord! Avem nevoie de oprirea datoriilor pentru a ingheta varsarea de sange in fiscalitate, avem nevoie de standarde pentru felul in care bancile centrale si politicienii pot devaloriza castigurile noastre trudite prin impozitare si noi emisiuni monetare.    

Un prieten de-al meu a pus recent o intrebare excelenta pe un forum: exista vreo limita in acest context pentru ceea ce pot face politicienii si bancile centrale, pentru politicile monetare care vor costa mult generatiile viitoare. Dupa discutii interminabile, parerea generala a fost exprimata sus si tare: Nu!

Saptamana aceasta, tandemul Merkel/Sarkozy va incerca sa urneasca lucrurile catre uniune fiscala in baza articolului 126 al Tratatului UE, ceea ce ofera putere de decizie Consiliului UE pentru a inaspri si mai mult politica fiscala. Cu alte cuvinte, vor interpreta putin diferit un text menit sa prescrie sfarsitul.

Problema este ca acest moment va fi vazut exact asa cum este: o disipare totala a standardelor comportamentale UE asa cum s-au dorit ele initial, ceea ce va deschide drumul tranzitiei de la Euro-17 la Euro-10. Asta se traduce in agenda mea mai degraba printr-o remiza decat printr-o victorie a Europei.