Adrian Vasilescu, BNR: Pe cine si ce apara BNR

Luni, in Ziarul Financiar, directorul editorial Cristian Hostiuc a analizat legaturile BNR-banci si banci-clienti din perspectiva procesului de creditare. Plecand, asa cum au facut-o multi analisti in aceste zile, de la doua sublinieri dintr-un raspuns dat de guvernatorul BNR intr-o recenta conferinta de presa. Cea dintai delimiteaza cadrul de actiune al bancii centrale in aceasta dezbatere: "Noi nu aparam bancile in cazul contractelor abuzive, ci aparam interesele deponentilor si stabilitatea sistemului financiar". A doua reprezinta motivatia: "Bancile imprumuta (banii depunatorilor - n.a.) cu mai multa sau mai putina abilitate".

Concluzia pe care o desprinde de aici Cristian Hostiuc, in comentariul sau, e logica. Daca BNR apara interesele deponentilor, iar bancile folosesc banii deponentilor dandu-i cu imprumut…" cu mai multa sau mai putina abilitate", inseamna ca Bancii Nationale ii revine raspunderea de a supraveghea cum sunt date creditele. Afirmatie corecta. Nu la fel de corecte sunt insa detaliile: "Banca Nationala ar fi trebuit sa urmareasca incepand de acum sase-sapte ani cum dau bancile credite si cui, cum sunt calculate dobanzile, cum arata contractele din punct de vede juridic si care sunt riscurile asociate"…

Numeroase banci, astazi, sunt impovarate cu un noian de credite depreciate. Si cu provizioane. E vina BNR? Raspunsul nu poate ignora adevarul ca, intr-un stat de drept, nu functioneaza numai separatiunea puterilor, ci si cea a atributiilor. Iar cand vorbim despre cum dau bancile credite si cui, cum sunt calculate dobanzile, cum arata contractele din punct de vedere juridic, atributiile sunt impartite prin lege.

Sigur, BNR are atributii specifice. Bunaoara, Directia de Supraveghere a BNR verifica si valideaza normele interne de creditare ale bancilor. Aici intervin calcule economice, analize de risc, teste de stres etc., etc., scopul fiind acela de a gasi banilor depusi in banci intrebuintarea cea mai buna, cea mai profitabila. Dar nu sunt analizate si modelul de contract, aspectele lui juridice, fiindca legea nu confera BNR astfel de atributii. Mai mult, contractul fiind legea partilor, BNR nici nu are vreun drept de a analiza clauzele acceptate prin semnatura de clienti, de a se amesteca in nivelul dobanzilor sau al comisioanelor.

Cand guvernatorul BNR a afirmat ca, intr-un stat de drept, cine semneaza isi asuma, acest aspect l-a avut in vedere in primul rand. Si anume ca peste semnatura clientului, intr-un contract cu banca, BNR n-are nicio putere. Daca, bineinteles, banca respecta ce a semnat. Daca nu - legea da Bancii Nationale dreptul sa intervina ori de cate ori i se pretind clientului dobanzi, comisioane ori alte costuri si speze bancare nestipulate in contract. Si BNR a intervenit, a scos la suprafata astfel de cazuri, iar sanctiunile au fost dintre cele mai grele: doi presedinti de banca si-au pierdut posturile, iar altii au primit amenzi usturatoare.

Integral in Zf.ro.