Sefi de promotie care raman in tara

Un titlu gaunos, care nu inseamna nimic pentru angajator si de pe urma caruia eminentul nu se alege cu nimic concret, titreaza Jurnalul national. In Romania, sa termini o facultate cel dintai nu e decat o curiozitate in CV. Unii au muncit din greu sa fie primii, la altii asa s-a nimerit. In fiecare an universitar, la sfarsit se trage linie si se aduna. Pentru sefii de promotie din tara noastra nu se bat marile companii pentru a-i angaja, nici nu se inghesuie sponsorii sa-i premieze cine-stie-ce. "Varfurile" Universitatii din Bucuresti, de exemplu, au fost recompensate anul acesta cu 300 RON si o diploma.

PARCURS PROFESIONAL. Unii si-au urmat visul si cariera ideala, altii inca mai spera la ea. Unii au ales sa plece in strainatate, pentru ca tara nu i-a mai incaput. Printre cei zece sefi de promotie intervievati, care au absolvit dupa anul 2001, se numara acum cercetatori, asistenti universitari, manageri, medici rezidenti. Cei mai multi fac mastere, doctorate, deschizandu-si multiple posibilitati de cariera. Oana Nastase a terminat Studii Europene in 2003 la Facultatea de Litere din Bucuresti. Are o asociatie, e manager de proiect la o firma internationala si asistent universitar. "Nu mi-am trecut vreodata in CV ca am fost sefa de promotie. Crezi ca-i intereseaza pe angajatori? Doar la burse si cand am dat examen pentru postul de asistent universitar a contat cat de cat", recunoaste tanara.

Cristian Anastasiu, licentiat de nota 10 al Facultatii de Stiinte Politice in 2003, recunoaste ca a fi sef de promotie e mai mult un titlu decorativ. "Firmele ar trebui sa aiba drept carte de vizita faptul ca au printre angajati seful de promotie de la x facultate, dar nu e asa." Cristian lucreaza acum intr-un trust de presa, selecteaza filme si formate de emisiuni.

Inginerul Dan Simion nu se gandea in timpul facultatii ca va ajunge sa lucreze in domeniul asigurarilor. Tanarul a terminat Facultatea de Ingineria si Managementul Sistemelor Tehnologice la Politehnica. A studiat si in Germania si in Italia. A constatat ca doar ca recomandare peste hotare "da bine" sa spui ca ai fost primul din generatia ta. "E mai mult o satisfactie personala", spune acesta.

Mihai Constantinescu e cercetator la Centrul de Cercetari Arheologice din cadrul Academiei Romane inca din timpul facultatii. A terminat primul Facultatea de Istorie in 2004. Recunoaste "cu jena" ca si-a trecut in CV ca e sef de promotie, crezand "cu naivitate" ca acest lucru va conta.

VISURI SI DECEPTII. Nu toti cei cu care am vorbit si-au atins idealul in ceea ce priveste slujba. Pentru unii, terminarea facultatii a coincis cu trezirea la realitate. Oana Guth a terminat Facultatea de Limbi Straine, sectia araba-rusa, in 2005. Lucreaza ca asistent la o firma mare, una dintre "the big four". "Ceea ce fac acum nu-mi face placere. Mereu am fugit de matematica si economie", recunoaste. Visul Oanei e sa aiba propria firma de traducere. Gihan Velisa a sperat toata studentia ca va lucra la centrala atomo-nucleara de la Cernavoda. Acum un an a terminat Facultatea de Fizica, Specializarea Fizica Tehnologica. A ajuns asistent cercetare si ii place mult ceea ce face. Marturiseste ca vrea sa ajunga printre cei mai buni cercetatori, ba chiar director de institut. "Un mediu de lucru placut, o remunerare corecta a efortului depus si sa-ti permiti si timp liber din cand in cand." Astfel vede jobul de vis Mihai Niculescu, sef de promotie la Facultatea de Transporturi din cadrul UPB.

DE CE-AU RAMAS? Tinerii intervievati au spus, majoritatea, ca mai intai vor sa-si incerce norocul in tara, iar emigrarea nu li se pare "reteta fericirii". "Daca voi considera ca nu sunt apreciata in tara, voi pleca. Ma simt intai datoare sa fac ceva aici si, momentan, mi-am gasit locul", spune Oana Nastase, sefa de promotie la Studii Europene. Mihai, cercetatorul in arheologie, spune ca numai o oferta irezistibila l-ar determina sa plece. Cu toate acestea, nu face scene de patriotism ieftin. Nu si-ar bate gura sa convinga pe altcineva sa ramana in tara. "Nu fiti tampiti, plecati incotro vedeti cu ochii doar daca aveti sansa sa faceti ceea ce va aduce satisfactii profesionale si intelectuale", isi rezuma tanarul parerea. Cristian, cel care a terminat cu 10 Facultatea de Stiinte Politice, regreta ca nu a ramas in Florenta la propunerea unui profesor de a-i fi asistent. "Atunci a fost o mare greseala. Acum n-as mai avea de ce sa plec, am ce face aici." Raluca, actualmente rezidenta la un spital de chirurgie maxilo-oro-faciala, nu exclude ideea unei plecari, depinde cat de tentanta e oferta. Pentru Oana Guth, de la Limbi Straine, plecarea e exclusa din motive personale. "Ma despart greu de locurile cunoscute. Dar ma uit cu jind la prietenii mei din afara care muncesc cat muncesc, apoi isi permit sa calatoreasca o luna." Mihaela Doaga, premianta de la Limbi Straine, Specializarea Engleza, promotia 2005, are un sfat pentru cei care vor sa plece fara sa se gandeasca de doua ori. "Zicea Camus undeva: indiferent daca vrem sau nu, «povestea asta ne priveste pe toti»."

Citeste tot articolul in Jurnalul National