Euro aniverseaza 15 ani aproape de paritatea cu dolarul

Euro implineste, pe 1 ianuarie 2017, 15 ani de cand de afla in buzunarele a milioane de europeni, o aniversare dulce-amara deoarece, in timp ce economia europeana se recupereaza, moneda unica trece printr-o perioada de scadere in raport cu dolarul, relateaza agentia EFE.

Euro, care în primul an le permitea europenilor să călătorească în SUA cu o monedă avantajoasă, acum este aproape de paritatea cu bancnota verde, după ce, pe 15 decembrie, a căzut la nivelul cel mai redus din ultimii 14 ani în raport cu dolarul (1,0397 dolari/euro).

Potrivit analiștilor, în spatele acestei deprecieri a euro a stat anunțul Rezervei Federale a Statelor Unite privind majorarea dobânzii de referință cu 25 de puncte de bază, până la un interval cuprins între 0,5 și 0,75%.

La 15 ani după ce a fost pus în circulație în mod real, și lăsând în urmă concepte precum 'troika' și 'salvare', euro se confruntă acum cu 'fantome' precum 'brexit' și noile relații de incertă cooperare economică între Bruxelles și Washington, după alegerea lui Donald Trump în funcția de președinte al SUA.

Istoria euro începe de la schițarea proiectului, cu Tratatul de la Maastricht (1992), care stabilea că aceia care vor dori să facă parte din club vor trebui să îndeplinească niște obiective clare: deficitul național să nu depășească 3% din PIB și gradul de îndatorare să nu fie mai mare de 60%.

Pentru supraveghere, s-a semnat, cinci ani mai târziu, Pactul de Stabilitate și Creștere, baza revizuirilor bugetare și recomandărilor în materia fiscală pentru țările membre.

În 1998 a apărut Banca Centrală Europeană și s-a stabilit un curs de schimb fix pentru monedele ce au dispărut în raport cu euro.

Deși cetățenii au mai așteptat 3 ani până când au reușit să 'intre în contact fizic' cu noua monedă, în 1999, euro, ca unitate monetară, a început să devină o realitate în Belgia, Germania, Irlanda, Spania, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia și Finlanda.

În 2001, a fost inclusă în club și Grecia, care anterior fusese respinsă, și, zece ani mai târziu, a devenit epicentrul celei mai grave crize existențiale a monedei unice.

Începând cu 1 ianuarie 2002, 300 de milioane de cetățeni din 12 țări ale Uniunii Europene au convertit moneda națională în euro.

Un an mai târziu, Germania și Franța 'au rupt' pactul pactul de stabilitate, care a rămas în suspensie.

În 2007 a fost pentru prima dată când euro 'a amețit' din cauza unei crize care a început în SUA, a ipotecilor suprime, și care a ajuns în Europa transformată într-o criză a datoriei suverane.

Cuvântul 'salvare' a devenit din păcate popular la reuniunile Eurogrupului, la întâlnirile lunare ale miniștrilor de Finanțe din clubul monedei unice.

În 2010, Grecia este prima țară care a cerut un pachet de salvare, de 110 miliarde de euro, a cărui gestionare a fost acordată așa-numitei troici, formată din Comisia Europeană, BCE și Fondul Monetar Internațional.

Au urmat solicitările de salvare din partea Irlandei, Portugaliei și Ciprului. Și Spania a primit o linie de credit.

Cel mai prost an pentru euro a fost 2012, cu al doilea pachet de salvare pentru Grecia, care, trei ani mai târziu, după venirea la putere a premierului Alexis Tsipras (Syriza), a fost aproape de a deveni prima țară care iese din club.

'Grexitul', împreună cu concentrarea atenției asupra rezultatelor alegerilor europene din 2014, cu o creștere a euroscepticismului la stânga și la dreapta, au reprezentat punctul de cotitură pentru ca partenerii zonei euro să se angajeze să sprijine integrarea economică pentru a evita șocurile viitoare.

Guvernele țărilor cu moneda unică s-au convins că uniunea monetară nu poate supraviețui fără o adevărată uniune bancară. În pofida avansurilor în acest sens, proiectul continuă să fie nefinalizat, în lipsa unui fond comun de garantare a depozitelor, a creării unei Trezorerii comunitare, precum și a desemnării unui ministru european de Finanțe și a unei asigurări comune de șomaj.

Divergențele dintre cetățenii țărilor creditoare și cei ai statelor debitoare, create în jurul euro și al salvărilor, exacerbate de forțele eurofobe, au fost benefice în mare măsură partizanilor Brexitului, una dintre cele mai mari provocări cu care s-a confruntat moneda europeană.

Deși Marea Britanie nu a adoptat euro, totuși City-ul londonez este cel mai mare centru financiar al zonei euro.

De asemenea, protecționismul înveterat al lui Donald Trup și evoluțiile pe piața petrolului — care vor duce la aprecierea dolarului și vor pune presiune pe euro să lupte pentru a menține o anumită recuperare — cu siguranță nu vor netezi drumul monedei europene spre bătrânețe.

Sursa: Agerpress