CEC-ul de sub fereastra guvernatorului

Chiar daca poate parea incredibil, CEC-ul nu doar a inchis ci a si...deschis noi unitati. De fapt nu mai multe ci una singura. Unde credeti? In vreun vad comercial? Sa se faca de ras? Nu, locul ei e chiar langa sediul BNR, pe Lipscani. Acolo a fost deschisa, la sfarsitul anului trecut, o unitate destinata firmelor, noteaza Ghiseul Bancar. De ce oare?! Probabil sa vada domnul Isarescu, de fiecare data cand vine si pleaca de la serviciu, ce management bun are CEC-ul sub fostul sau consilier, Eugen Radulescu.

CEC-ul de pe Lipscani nu e o unitate mica, dupa cum ne-am obisnuit sa ne inghesuim in ultima vreme pe la alte banci mari ca nume, ci una in care se lafaie ditamai sase birouri, la care pot sa se intinda relaxati pe spate, chiar si picior peste picior, pe putin vreo 20 de clienti. Clienti?

La niciuna dintre cele trei vizite ale mele la respectivul CEC de pe Lipscani n-am vazut picior de client. Nici la ditamai birourile de dat credite, nici la cele doua casierii. Dar de ce ar fi clienti, daca nici macar personal care sa-i astepte nu e?

Pentru ca, spre deosebire de o banca normala, in care la fiecare birou exista cate un consilier fie ocupat cu intocmirea unor dosare fie oferind consultanta clientilor, CEC-ul a ramas acea institutie de stat foarte bucuroasa daca nu-i trece nimeni pragul. Cand nu sunt clienti, nici bataie de cap nu e!

Asa incat, dupa cum v-am spus, un singur birou din cele sase era ocupat de o angajata a CEC-ului. Credeati cumva ca e vorba de o consiliera specializata pe credite pentru IMM-uri? As.

Cand m-am apropiat (nici un om normal n-ar fi facut-o, dar eu trebuia sa scriu un articol- riscul meseriei) de respectiva doamna, scuzandu-ma ca o deranjez, si am intrebat-o despre un credit pentru firma, am primit exact raspunsul la care ma asteptam.

"Eu nu ma ocup cu credite pentru firme, colega mea care se ocupa nu e momentan aici, e la centrala si nu stiu cand vine. Mai treceti maine." Si s-a intors iar cu capul spre calculator, unde impreuna cu o colega se chinuiau sa citeasca, probabil, horoscopul sau se uitau la niste poze, n-am inteles exact, dar chicoteau cu inteles.

Nu m-am mai dus a doua zi, ca n-am avut timp. Insa am trecut iar pe acolo peste vreo saptamana. Nu va vine sa credeti ca s-a intamplat exact la fel?

A trecut de atunci aproape o luna si intr-una din zilele trecute m-am nimerit iar pe Lipscani. Mi-am amintit de cat de disperat a fost in ultima perioada presedintele CEC-ului sa dea interviuri prin ziare in care sa laude cat de bine a condus banca in ultimul an, doar-doar nu va fi schimbat, dupa cum l-a speriat ministrul Finantelor.

N-am mai intrat, mai uitat pe geam si am vazut-o pe aceeasi doamna, care nu se ocupa de credite pentru firme, uitandu-se atent la ceva pe calculator si cele cinci mese pustii.

In alta camera un angajat mai tinerel imbracat in costum statea in picioare si se uita pe sus, parca asteptand ceva sau pe cineva. Probabil sa-i vina banii trimisi de varul din America prin Transfer Rapid. Sau poate se gandeste la cardurile cu chip.

De fapt, cred ca stiu exact ce era in capul lui: sa nu ne vindem tara!

Ghiseul Bancar