Trenduri economice curente

Potrivit ultimelor analize Saxo Bank, iminenta încetinire economică preconizată în ultima perioadă a determinat o reacție de panică imediată din partea băncilor care au început să reducă dobânzile. În același timp, ne putem aștepta la creștere semnificativă a cheltuielilor fiscale.

„Dacă ne uităm la restul anului 2019, băncile centrale sunt preocupate de inflație, votanții sunt preocupați de mediu și de inegalitate, iar afacerile de întreruperea aprovizionării globale cauzată de războiul comercial pe care unii l-ar putea numi războiul pentru supremația tehnologică” spune Steen Jakobsen, CIO și economist la Saxo Bank.

Potrivit acestuia, băncile au reacționat imediat la războiul comercial din ultima perioadă și la perspectivele de încetinire economică, au făcut-o însă într-un mod precipitat, panicard, reducând dobânzile și orientându-și politica către noi extreme de relaxare. Ce înseamnă toate aceste lucruri pentru investitori și care sunt perspectivele întrevăzute de Saxo Bank?

Ei bine, cel mai important lucru de care trebuie să ținem cont în orice situație de acest gen este starea politică și relațiile din această sferă. Pentru a putea face o analiză concretă, trebuie să combinăm politicul cu analiza impulsului de creditare.

Potrivit lui Steen Jakobsen, impulsul de creditare „explică activitatea economică cu nouă luni înainte cu un “r2” de .60; sau, pe înțelesul tuturor, 60% din activitatea economică de peste nouă luni este dată deja acum. Impulsurile de creditare la nivel global indică în continuare faptul că punctul inferior economic este în viitor, nu în trecut. Modelul nostru indică faptul că acesta se află în al treilea trimestru pentru China și în primul sau al doilea trimestru pentru SUA, Marea Britanie și Europa”.

În acest context, dobânzile mai mici nu vor aduce niciun beneficiu. „Actualul efort al băncii centrale de a schimba prețul banilor va crea doar o hiperactivitate pe termen scurt. Analogia pe care o folosim este aceea că dimensiunea „plăcintei” de credite este neschimbată către mai mică, în timp ce o felie va deveni acum puțin mai ieftină. Aceasta, desigur, face loc doar unei transmisii marginale către economia reală„ continuă el.

Acest efort global de extindere a cheltuielilor fiscale combinate cu dobânzi care tind spre zero și beneficii ale globalizării care dispar structural din cauza unor tensiuni comerciale, amintesc de anii 70 ai secolului trecut când ne confruntam cu guverne mari, probleme internaționale (acum este SUA vs China, atunci era SUA vs Japonia). „Politica fiscală austeră (cu excepția SUA) la nivel global a avut un impact negativ asupra estimărilor de inflație; politica dobânzii minime este, prin definiție, anti-inflaționistă căci reduce viteza banilor, iar globalizarea este, de asemenea, deflaționistă”.

Șocul va veni la o oarecare distanță de expansiunea fiscală la nivel global însă va veni, cu siguranță. Piețele care se vor afla în beneficia de această situație vor fi cele ale mărfurilor și ale resurselor reale, infrastructura, salariile și aurul.

Până în vara anului 2020 este posibil să asistăm la sfârșitului oricărei credințe că „politica monetară poate mișca chiar și un ac și vom observa cum cheltuielile extravagante vor duce inflația la niveluri peste așteptările oricui, la doar două trimestre de cât inflația fusese, din nou, declarată moartă”.