S-a speriat, in sfarsit, Banca Nationala?

Probabil principala explicatie a deciziei Bancii Nationale - care a surprins pe multi - de a micsora cu 0,75% puncte procentuale dobanda de politica monetara (de la 8,75% la 8%) este ca banca centrala s-a cam speriat, am spune noi in sfarsit, de amploarea deficitului extern, pe seama adancirii caruia si-a realizat in ultimii doi ani tintele in coborarea inflatiei, noteaza Ilie Serbanescu in Romania Libera. O miscare in jos a dobanzilor in piata (atat la depozite, cat si la credite), pe care in principiu ar putea s-o provoace scaderea dobanzii de politica monetara a BNR, ar urma sa micsoreze diferentialul de dobanzi din Romania fata de pietele internationale, ce constituie o atractie pentru capitalurile straine.

In cazul in care intrarile de capitaluri speculative se reduc, leul, sub presiunea deficitului extern mereu mai amenintator, isi va tempera aprecierea, daca nu cumva se va si devaloriza, ceea ce va fi de bun augur macar pentru oprirea deteriorarii in continuare a deficitului extern, exporturile devenind incurajate, iar importurile descurajate.
Datele statistice comunicate cam in acelasi timp cu decizia BNR asupra comertului exterior pe ansamblul anului 2006 au venit de fapt sa impinga spre masuri care sa nu inflameze cumva situatia conturilor externe.

Deficitul comercial a ajuns la 15 miliarde euro, cu 45% mai mult decat in 2005. Implicatiile aprecierii leului au fost resimtite puternic, aceasta contribuind serios la sporirea cu doar 16% a exporturilor, dar cu peste 25% a importurilor. Concluzia fireasca dintr-o asemenea constatare era ca nu mai este nevoie de vreo contributie a intrarilor speculative de capital - ce trebuie pe orice cale gatuite - caci situatia este exploziva deja la nivelul economiei reale, al schimburilor externe de marfuri si servicii care constituie parte integranta a acesteia.

Integral in Romania Libera