Limbajul corpului in cadrul interviului

Se spune ca oamenilor le-au fost date cuvintele ca sa-si ascunda gandurile. Cati ne dam seama cand cel de langa noi nu este sincer? Cati nu am fost surprinsi cand am fost descoperiti cu minciuna de cineva care doar s-a uitat la noi? Pentru un ochi antrenat, exista intotdeauna semne care tradeaza: de exemplu, o persoana care minte este tentata sa nu se mai uite in ochii interlocutorului sau sa-si duca mana la nas pentru a inlatura o mancarime imaginara, noteaza Saptamana Financiara.

Limbajul corpului este la fel de complex ca si cel verbal, fiind structurat pe zone anatomice si avand propria gramatica, fiind un mijloc de comunicare bogat in informatii, nuantat si sensibil. Cel mai important lucru de retinut inca din start este acela ca dialogul dintre doua persoane nu se poarta numai in plan verbal, ci in egala masura si in plan nonverbal. Limbajul corporal este universal si natural, propriu tuturor oamenilor, si, dincolo de mici diferente culturale, este aproape identic pe intreaga planeta.

Studiile efectuate in acest domeniu au aratat ca, intr-o discutie, interlocutorul este impresionat de mesajul verbal in proportie de 10%, de intonatie si timbru vocal in proportie de 20% si de limbajul corporal in proportie de 70%. Chiar si in popor se afirma ca "un gest face cat o mie de cuvinte".

Atitudinea care reiese din gesturile pe care le facem spune uneori mult mai mult decat ceea ce se spune prin cuvinte. Pentru cine stie sa "citeasca" aceste semne, interlocutorul poate deveni o carte deschisa. Se pot citi de la emotii si tipul lor (bucurie, speranta, uimire, frustrare, manie, dezamagire) pana la gradul de sinceritate continut de o afirmatie. Toate aceste semne, indicii corporale au fost reunite sub conceptul de "limbaj al corpului" sau, mai nou, gramatica gesturilor. Pentru ca de cele mai multe ori sau aproape intotdeauna aceste gesturi, posturi ale corpului, intonatii ale vocii apar involuntar, ele valoreaza mai mult in anumite situatii decat cuvintele goale, fara continut care pentru cineva neavizat pot lua ochii.

Evident ca si la un interviu, daca intervievatorul cunoaste simbolistica acestor semne, isi usureaza munca. Reciproca e valabila: daca persoana intervievata stie sa mascheze semnele care-o dau de gol cand este pusa intr-o situatie dificila, aduna bile albe in ochii intervievatorului.

Sa le luam pe rand:

- postura corpului - o persoana timorata, timida va sta, de cele mai multe ori, intr-o pozitie corporala inchisa (picior peste picior sau cu picioarele incrucisate, bratele incrucisate la piept, cu palmele sub axile, daca sta cu mainile la spate e posibil sa si le framante pentru a se elibera de tensiune). Aceste semne pot fi si eronat interpretate fiindca daca cineva sta cu bratele incrucisate la piept, cu palmele sub axile, o poate face si pentru ca ii este frig. O persoana deschisa, extrovertita va adopta o postura corporala mai lejera, palmele rezemate de genunchi si spatele drept sau va tine mainile pe langa corp. O persoana dominanta tinde sa tina capul in sus, iar cea supusa - in jos. In general, aplecarea corpului in fata semnifica interesul fata de interlocutor, dar uneori si neliniste si preocupare. Pozitia relaxata, inclinat pe scaun spre spate, poate indica detasare, plictiseala sau incredere excesiva in propriile forte.

- Expresiile fetei - ne ocoleste sau nu interlocutorul privirea? Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului. Daca este adevarat, atunci cel care-si fereste privirea de interlocutor are ceva de ascuns in acel moment desi, la fel de bine, in acea pozitie ii poate intra soarele in ochi. Comunicarea prin expresia fetei include mimica (incruntarea, ridicarea sprancenelor, incretirea nasului, tuguierea buzelor etc.), zambetul (prin caracteristici si momentul folosirii) si privirea (contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, directia privirii etc.). Din nou trebuie precizat ca aceste indicii corporale pot fi interpretate gresit. Ele nu se pliaza pe oricine in orice moment. Trebuie tinut cont de contextul in care are loc intalnirea si, evident, de mediul ambiant.

- Gesturile care insotesc cuvintele au importanta lor: pot sa amplifice cele spuse sau, dimpotriva, sa le scada greutatea sau importanta. Cateva elemente ale limbajului gesturilor ar fi: strangerea pumnilor - denota ostilitate si manie, sau depinzand de context, determinare, solidaritate, stres; brate deschise - sinceritate, acceptare; mana la gura - surpriza si acoperirea gurii cu mana - ascunderea a ceva, nervozitate. Capul sprijinit in palma semnifica plictiseala, dar palma sau degetele pe obraz, dimpotriva, denota interes extrem. Mainile tinute la spate pot sa exprime superioritate sau incercare de autocontrol. Daca cineva cu un CV bogat in cursuri efectuate, ani de experienta intr-un oarecare domeniu, se prezinta la un interviu si are un discurs insotit de framantari ale mainii, pozitie corporala inchisa, tremuraturi ale vocii, schimbari ale tonalitatii vocii, atunci acea persoana, pentru un intervievator cu experienta, va ridica anumite semne de intrebare cu privire la abilitatile sale, descrise atat de detaliat in cadrul CV-ului.

- Modul de a strange mana este foarte important. O mana moale, flasca, demasca o persoana sensibila, delicata, fragila, cu o personalitate inhibata, stima de sine scazuta, lipsa increderii in fortele proprii. Chiar si cat anume intinde din mana interlocutorul poate furniza indicii. Sunt persoane care intind doar degetele. Excluzand pianistii, chirurgii si pictorii, oameni pentru care buna functionare a anatomiei palmei este esentiala, ceilalti pot fi inhibati, nepasatori sau pur si simplu nepoliticosi. Dimpotriva, o mana foarte ferma, solida si rigida poate demasca o anumita agresivitate latenta, lipsa maleabilitatii si o rigiditate crescuta in stilul persoanei.

- Prezenta personala comunica, de exemplu, prin intermediul formei corpului, al imbracamintei, al mirosului (parfum, miros specific), al bijuteriilor si al altor accesorii vestimentare. Imbracamintea, in masura in care este rezultatul unei alegeri personale oglindeste personalitatea individului, este un fel de extensie a personalitatii, comunicand astfel informatii despre aceasta. Ea poate afecta chiar comportamentul nostru general sau al celor din jur. Imbracamintea se poate folosi pentru a crea un rol. Imbracamintea si accesoriile pot marca statutul social real sau pretins.

Integral in Saptamana Financiara