Program flexibil, pro sau contra?

Doar un sfert dintre muncitorii europeni au posibilitatea sa negocieze cu patronii lor un program flexibil, conform unui studiu Eurostat. Salariatii care reusesc sa aiba un program flexibil sunt, in general, cei care au copii, in aceste cazuri existand mai multa intelegere din partea angajatorului, dar situatia este diferita de la o tara la alta. Printre tarile unde aproape 90 la suta dintre muncitori lucreaza dupa un program fix se numara Italia, Portugalia, Irlanda, Spania, Grecia, Romania si Bulgaria.

Tarile unde angajatii dispun de posibilitatea de a negocia programul de lucru sunt Germania si Danemarca. In Germania, Norvegia, Finlanda si Elvetia exista si posibilitatea efectuarii de ore suplimentare care se pot concretiza, la un moment dat, in zile de concediu. Cu toate aceste beneficii insa, acelasi studiu subliniaza faptul ca orarul de lucru flexibil nu ii ajuta prea mult pe parinti, multi dintre ei preferand sa lucreze dupa orare dinainte fixate de patron, chiar daca acesta isi manifesta dorinta de a negocia programul de lucru.

Factorul decisiv in adoptarea sau nu a unui orar flexibil ramane insa nivelul de calificare al angajatului si responsabilitatile pe care acesta le are. De obicei directorii de companii si angajatii in posturi de conducere se folosesc de acest drept, incercand astfel sa impace activitatea profesionala si viata de familie.

Majoritatea romanilor lucreaza cinci zile pe saptamana, programul normal incepand la 8.00 si terminandu-se la 16.00. Totusi, tot mai multe companii, in special cele straine, au inceput sa experimenteze modificarea acestor programe traditionale. Angajatii trebuie sa presteze un anumit numar de ore in fiecare zi, dar orele de venire si de plecare sunt flexibile. 

Curentul