De ce criza americana a devenit o criza globala

Criza adanca pe care o traverseaza sistemul financiar american a transmis o puternica unda de soc in intreaga piata globala, efectele putand duce pana la o reconfigurare sistemica. Astfel, prima criza cu adevarat globala este o uriasa provocare pentru promotorii globalizarii, care se vad nevoiti sa-si adapteze din mers instrumentele de interventie, se arata in ultima analiza a Oxford Analitica.

Economia globala are inca multe necunoscute, astazi fiind in faza de strangere de date si conturarea unui cadru teoretic. In consecinta, impactul turbulentelor actuale asupra pietei internationale de capital este greu de anticipat si cuantificat. Singurele informatii referitoare la mecanismele de propagare a problemelor pot fi extrase doar din evenimentele anterioare.

Analiza lor arata ca transmiterea sau raspandirea unei crize in interiorul sectorului financiar are trei canale:

• Interactiunea actorilor din piata. Lista institutiilor financiare expuse este extrem de larga, putand merge pana la cele mai izolate companii din lume
• Perceptia riscului. Este un canal indirect, dat de schimbarea de la o zi la alta a relatiilor globale ce are ca rezultanta incertitudinea cailor prin care riscul se poate raspandi
• Costul capitalui. Pretul riscului creste substantial, fapt care afecteaza toate tipurile de instrumente financiare, atat pe cele riscante, cat si pe cele sigure.

Daca absenta lichiditatilor se prelungeste, criza se poate transmite si in restul sectoarelor economice, reactia standard fiind interventia bancii centrale sau a trezoreriei printr-o infuzie de bani. Criza financiara poate duce astfel la o criza a intregului sistem economic prin inrautatirea conditiilor de creditare, precum si prin contractia economica in ansamblu.

Toate crizele din trecut au fost limitate geografic. Au fost fie crize ale unor economii mature cu impact asupra pietelor emergente din apropiere, fie crize ale economiilor in curs de dezvoltare cu consecinte asupra altor tari in curs de dezvoltare din regiune. Cresterea nivelului de integrare al pietelor, ajutat de dezvoltarea tehnologiilor de comunicare, in primul rand a internetului, paveaza drumul generalizarii unor "cutremure" financiare locale, cu atat mai mult cu cat epicentrul este intr-o zona catre care converg toate pietele importante.

Ceea ce se intampla in Statele Unite ale Americii are un mare potential de contagiune, mai intai la nivelul pitei de capital, pe urma, daca nu vor fi gasite solutii, la nivelul tuturor sectoarelor si regiunilor lumii. Amploarea problemelor este modulata de o serie de factori locali.

Tarile cu economii emergente precum Tailanda, Filipine, Africa de Sud, Mexic, Argentina, cele din Europa Centrala si de Est, pot resimti presiuni in sectoarele inca insuficient reglate, neconsolidate. Criza americana poate fi luata ca un bun test de rezistenta si de depistare a zonelor nefunctionale.

In acelasi timp, celelalte puteri mondiale sunt ori inca insuficient consolidate (China, tarile din Golf) ori prea izolate (India, Brazilia) ori in mijlocul unor probelme interne (Rusia), astfel ca nicio schimbare globala semnificativa nu poate veni din directia lor.

In ce priveste Uniunea Europeana, desi are o baza econimica puternica, fiind unul dintre cei mai importanti jucatori globali, nu are suficienta forta pentru a se erija in salvator mondial. Expunerea execesiva a multor banci europene a subrezit intr-o anumita masura piata de capital a continentului.

La fel si Japonia, cu toate ca este o forta economica importanta nu este in masura nici sa ajute semnificativ la solutionarea crizei, dar nici sa genereze un soc atat de puternic ca cel american.

George Trifu