Ideologia economica anarhica: utopie sau alternativa a capitalismului?

Data publicarii: 08-10-2008 | Economie

GlobalAnarhismul economic este un set de teorii si practici economice derivate din filosofia politica anarhica, potrivit careia principala cauza a aparitiei si adancirii problemelor fundamentale ale lumii este aplicarea principiului autoritatii ierarhice la toate nivelurile societatii. In mod fundamental, anarhistii vizeaza dizolvarea statului si a tuturor institutiilor statale. Din perspectiva economica exista doua mari categorii: anti-capitalistii si anarho-capitalistii.

Cei din prima categorie (mai ales anarho-sidicalistii si anarho-comunistii) se opun capitalismului deoarece pretind ca institutiile sale de baza incurajeaza diverse forme de activitate economica pe care ei le considera opresive, precum proprietatea privata, relatiile de productie ierarhice, obtinerea de beneficii din diverse tipuri de proprietati, obtinerea de profit din schimburile comerciale, etc. Anarhistii sustin ca proprietatea privata a pamantului, capitalului si mijloacelor de productie a fost utila dar timpul ei a trecut si trebuie sa dispara.

Anarho-comunistii propun ca societatea sa fie compusa dintr-un numar de comune care se guverneaza singure cu folosirea in comun a mijloacelor de productie, cu democratie directa ca mod de organizare politic si legate de alte comune prin federatie, care ar fi cea mai libera forma de organizare sociala. In anarho-comunism indivizii nu vor primi compensatie directa ca rezultat al muncii prestate (prin impartirea profitului sau salariu), dar vor avea acces liber nelimitat la surplusul comunei.

Anarho-sindicalistii cred ca organizatiile muncitorilor - organizatiile care lupta impotriva sistemului salarial si care, eventual, ar putea forma baza unei noi societati - ar trebui sa fie independente. Ei ar trebui sa nu aiba sefi sau manageri; mai degraba, muncitorii ar trebui sa aiba posibilitatea sa ia decizii nemijlocite.

Cei din a doua categorie, anarho-capitalistii, propun eliminarea statului si inlocuirea lui completa cu piata libera. Functiile obisnuite ale statului (represiunea contra criminalilor, justitia, armata, sanatate.) vor fi oferite de agentii pietei libere.

Anarho-capitalistii doresc o societate bazata pe acorduri voluntare si pe schimburi voluntare de proprietati si servicii. In acelasi timp, ei recunosc si accepta filantropia ca pe un act natural, cu conditia ca intentia sa fie voluntara, fara constrangeri.

Anarho-capitalistii cred ca singura cale morala de a obtine o proprietate (fie ea bani, bunuri de consum, pamant sau bunuri de capital) este prin comert liber, cadou sau prin transformarea prin munca a unei proprietati nedetinuta de nimeni, si in nici un caz prin agresiune sau frauda.

In plan economic, anarho-capitalistii imbratiseaza doctrina 'laissez-faire' care explica superioritatea pietelor libere, peste regulamentele statului cu privire la pietele individuale si ale economiei, in general. Cei care au propus aceasta doctrina argumenteaza ca economiile de piata vor realiza o mai eficienta alocare si utilizare a resurselor rare din economie si o crestere economica mai mare decat economiile centralizate in care guvernul detine si directioneaza utilizarea resurselor.

Aceasta interferenta se bazeaza pe faptul ca detinerea particulara a resurselor si libertatea maxima de a utiliza aceste resurse, in vederea obtinerii de profit, vor crea o puternica stimulare in munca si acceptarea riscului. Birocratia, pe de alta parte, va tinde spre limitarea intreprinderii si initiativei.

Anarhismul economic, fie de stanga fie de dreapta, pare a avea nenumarate virtuti. Toate insa strict teoretice, date de identificarea marilor probleme ale capitalismului - sistem care, asa cum spunea Churchill, este cel mai prost, cu exceptia tuturor celorlalte. Privit din stanga, capitalismul este oprimant, iar statul nu face decat sa incurajeze crearea inegalitatilor. Privit din dreapta, capitalismul este limitant, statul ingradeste libera initiativa si de aceea trebuie sa dispara.

Totusi, inegalitatile dintre oameni sunt reale si nenumarate. Mai mult, valorile in care cred formeaza un evantai extrem de larg. In aceste conditii, capitalismul, ca sistem economic, combinat cu liberalismul, ca sistem politic, s-a dovedit singurul eficient. In mare masura pentru ca este bazat pe compromis si este suficient de incapator si flexibil pentru ca diversitatea umana sa devina productiva.

George Trifu