Capitalismul fara capital sau iluzia prosperitatii

Criza financiara actuala a facut ca piata globala de capital sa se contracte cu mai mult de un trilion de dolari. O logica simpla ne spune ca aceasta suma imensa trebuie sa fi migrat in alta parte, urmand principiul vaselor comunicante, cand un lichid dispare dintr-un vas, in celalalt vas se va regasi intreg volumul de lichid plecat din primul.

Logica sistemului economic actual nu mai urmeaza insa legile naturale clasice. Ratiunea umana a complicat lucrurile intr-o masura atat de mare incat ajungi sa posezi ceva ce nu exista in realitate. Mergand mai departe, se poate spune ca o mare parte a economiei zilelor noastre e fictiva, se sprijina pe o valoare imaginara. E ceea ce multi economisti au numit capitalism fara capital.

La nivelul omului de rand aceasta logica post-moderna poate fi regasita cel mai bine in renumitul mod de viata american. Adeptii sai traiesc clipa, fara sa se intrebe ce ar putea sa se intample maine. Unul il imprumuta pe celalalt chiar daca nu sunt banii celui care ii poseda. In schimb, el i-a imprumutat de la o a treia persoana, care a promis sa faca rost de ei de la o a patra, si sirul poate continua.

Ei trateaza banii viitori ca bani reali si echivaleaza dorinta cu realitatea. Din moment ce toata lumea stia ca dorintele depasesc intotdeauna posibilitatile materiale, rezultatul inevitabil a fost acela al unei gauri in finante sau, respectand denumirea oficiala, deficit.

La fel se petrec lucrurile la nivelul burselor. Investitorii cumpara actiuni la un anumit pret in speranta ca mai tarziu le vor putea vinde la un pret mai mare. In sine, valoarea titlurilor e mai putin nominala si mai mult subiectiva. Ea este data de suma sau taria increderii investitorilor. Cand increderea se pierde, se pierde si valoarea actiunii.

A confunda banii potentiali cu banii reali este in opinia multor economisti principala greseala a oamenilor. Singurii bani pe care ii posezi cu adevarat sunt cei din propriul portofel. Restul valorilor, fie ca este vorba de actiuni, fie de proprietati, sunt extrem de volatile. O casa care crezi ca valoreaza 100.000 de euro ajungi intr-un final sa o vinzi cu doar 70.000 euro. Diferenta de 30.000 de euro s-a "evaporat".

Banii in sine au o importanta componenta fictiva daca ii comparam cu banii traditionali, facuti in principal din aur sau alte metale pretioase. Un ban din aur avea o valoare clara, cu care puteai cumpara o cantitate precisa de bunuri. Astfel de bani se puteau "evapora" doar daca erau furati, cheltuiti sau pierduti. Este clar insa ca se ragaseau pana la urma in buzunarul sau posesia altcuiva.

Astazi, tocmai din cauza dimensiunii imaginare a banilor, lucrurile nu mai pot sta asa. Miliardele de dolari disparute din piata de capital nu se vor regasi in conturile vreunui fond de investiii arab, in visteriile vreunei tari sau in buzunarele vreunui geniu financiar. Asemenea unui balon de sapun umflat prea mult, banii fictivi s-au spart si au disparut in eter. Prin aceste crize, piata se reaseaza pe fagasul ei firesc. Asadar, meritul crizelor este ca readuc lumea cu picioarele pe pamant dandu-i dimensiunea reala a valorii si prosperitatii.

George Trifu