Criza economica tratata cu solutii vechi de 80 de aniData publicarii: 29-10-2008 | International (RSS)

"Toate-s vechi si noua toate" spunea Eminescu intr-una din poeziile sale cu aproape 150 de ani in urma. Ceea ce observa atunci pare la fel de valabil si astazi, cel putin daca ne raportam la evenimentele economice prezente in care capul de afis este, de aproape un an, o criza financiara tot mai asemanatoare cu Marea Depresiune de acum 80 de ani.

In plus si acum, la fel ca si in 1933, salvarea pare a fi oferita de aplicarea acelorasi principii economice, gandite de unul dintre cei mai controversati economisti ai secolului XX: John Maynard Keynes.

John Maynard Keynes (1883 -1946) s-a nascut, a studiat si a predat la Cambridge. A fost prezent la negocierea tratatului de pace de la Versailles in 1919, este parintele a doua institutii functionale si astazi, Fondul Monetar International si Banca Mondiala, este autorul unor carti de capatai in teoria economica: "The Economics Consequences of the Peace" (1919), "A Treatise on Money" (1930), "The General Theory of Employment, Interest and Money" (1936).

Keynes considera ca stiinta economica este o ramura a logicii, nu o stiinta naturala. Economia era vazuta ca o stiinta a gandirii cu ajutorul modelelor, combinata cu arta alegerii modelelor relevante. Spre deosebire de stiinta naturii, materialul la care ea se aplica nu numai ca nu este constant, el este chiar neomogen in timp.

Opinia lui, preluata de fapt de la Robbins, este ca economia, care se ocupa de motive, anticipari si incertitudini psihologice, este o stiinta morala, pentru ca foloseste preponderent introspectia si judecati de valoare.

Teoria keynesiana poate fi schematizata in sapte puncte principale:

• Sistemul economic este natural predispus la perioade de depresiune
• Cand o astfel de perioada apare, sistemul nu se corecteaza in mod necesar singur
• Depresiunile nu sunt rezultatul alegerilor individuale. Din contra, indivizii sunt victime, iar actiunile lor separate nu pot avea vreo influenta
• Depresiunile reprezinta "echilibre reale" ale pietei care indreapta greseli acumulate in perioade mai lungi.
• Economisirea este modul de raspuns al indivizilor in perioadele economice grele. In mod colectiv, aceasta reactie este dezastroasa. Faptul ca un om economiseste reprezinta o reducere a veniturilor pentru alt om.
• Cheia pentru iesirea din criza este stimularea cererii si a consumului. In circumstante normale acest lucru se realizeaza prin schimbarea dobanzii de referinta. Daca problemele sunt grave micsorarea dobanzii nu va mai avea nici un efect, la fel ca restul politicilor monetare conventionale.
• In acest punct, stimularea cererii poate fi incurajata doar prin interventia guvernelor care vor trebui sa imprumute mai multi bani

Este ceea ce se intampla astazi in sistemul financiar mondial. In urma cu aproape o luna Statele Unite au acceptat sa imprumute bancile aflate in dificultate cu 700 miliarde de dolari. Dupa doua saptamani, tarile din Uniunea Europeana si-au unit fortele facand aproape doua miliarde de dolari disponibile pentru institutiile de imprumut.

Viziunile keynesiana au lovit mai intai lumea cu puterea unui obuz, apoi au fost acceptate ca un lucru banal si intr-un final, au fost respinse, fiind considerate irelevante sau periculoase.

In contextul stagflatiei din anii '70, ideile economice ale lui Keynes pareau la fel de inadecvate pe cat fusese economia clasica in cazul depresiunii din anii '30, iar monetarismul lui Milton Friedman a eclipsat aceste idei in randul strategilor din Statele Unite si Marea Britanie. Mai tarziu, insa, in anii '80, gandirea economica moderna a preluat idei atat de la Keynes, cat si de la Friedman, reflectand credinta in capacitatea politicii monetare si fiscale de a influenta rata ocuparii fortei de munca si a cresterii, dar si temerile privitoare la inflatie si deficitele bugetare.

Pe masura adancirii crizei financiare, aceasta gandire a fost zguduita din temelii. Problemele cu care Keynes se confrunta in anii '30, cum ar fi ineficienta politicii monetare si colapsurile bancare generate de scaderea preturilor activelor, par din nou cele mai presante. Solutiile lui Keynes devin din nou populare.

George Trifu