Bancile romanesti fug dupa bani, dar nu pentru credite

Comparand cu alte tari, institutiile de credit autohtone platesc cel mai bine pentru banii din depozite, insa au dobanzi enorme la credite. De aici apare un semn de intrebare referitor la destinatia sumelor atrase de la romani.

Bancile romanesti sunt dispera­te sa obtina lichiditati, insa nu par dispuse sa le transforme ulterior in credi­te acordate populatiei si firmelor. Aceas­ta este una dintre concluziile care pot fi trase din analiza dobanzilor pe care bancherii romani le practica in comparatie cu tarile Europei emergente, dar si cu doua dintre tarile din zo­na euro, adica Austria si Grecia.

Mai clar, dobanda la creditele in euro practicata de bancile din Romania este, uneori, chiar mai mult decat du­bla fata de cea a bancilor din Polonia, Ungaria, Cehia, Bulgaria, dar si Aus­tria sau Grecia (doua tari bine re­pre­zen­tate in sistemul bancar autohton).

Totodata insa, comparativ cu aceleasi tari, dobanzile la depozitele atrase de banci sunt cu cel putin 1% mai mari pen­tru euro, in timp ce randamentele reale ale depozitelor in moneda locala sunt cu pana la 4% mai mari decat in Cehia, de exemplu.

Mai mult, dinamica dobanzilor la cre­dite practicate de bancile din afara ta­rii de la inceputul crizei si pana la fi­ne­le lunii noiembrie a anului trecut ara­ta ca ele au incercat in oarecare ma­su­ra sa deblocheze creditarea prin men­ti­nerea sau chiar scaderea costu­ri­lor pen­tru imprumuturi. In Ro­ma­nia a avut loc exact fenomenul invers, adica bancherii, pentru a se proteja de criza, au majorat dobanzile la credite pana la va­lori mai mult decat prohibi­ti­ve, pro­vo­cand practic inghetarea cre­ditarii.

Pri­vita si in lumina de­cla­ra­tiilor re­cen­te ale presedintelui Senatului, Mircea Geoana, care spunea ca une­le banci straine isi retrag banii an­ti­cipat din Romania, dar si a afir­ma­ti­ilor facute de seful Coface Romania, Cristian Io­nescu, potrivit caruia ban­ci­le-mama fac presiuni pentru rambursarea anti­ci­pata a liniilor de credit, evolutia do­banzilor in Romania ca­pa­ta alte conotatii. O concluzie fireasca ar fi ca presiunea pusa pe bancile autoh­tone de catre bancile-mama este mult mai pu­ter­nica decat in alte tari ale Europei emergente. Mai mult, din valorile mari ale dobanzilor la de­po­zite, dar si din cos­turile ridicate ale creditarii putem in­telege ca bancile strang bani pentru cu totul altceva de­cat reluarea cre­di­tarii. Nu putini au fost analistii care spun ca acel altceva reprezinta tocmai vistieriile bancilor-mama.

Asadar, in Romania, la nivelul lunii no­iembrie a anului trecut (ultimele da­te disponibile), dobanzile oferite de banci pentru depozitele la termen in euro cu maturitate intre sase luni si un an erau de 5,24%, in crestere cu peste un procent fata de inceputul anu­lui. Trebuie precizat ca exista banci, si nu putine, care acorda do­banzi de pana la 7,25%, si chiar 10% pentru anumite sume economisite. In acelasi timp, in Un­garia, dobanda era de 4%, in crestere cu doar 0,2% fata de ianuarie 2008. In Polonia, bancile dau 3,8% pe an, aproape la fel ca la in­ce­putul lui 2008, in Austria dobanda este de 3%, in Grecia, de 4%, in timp ce in singura tara comparabila cu Ro­mania, Bulgaria, randamentul anual merge spre 5%, insa aproape ne­modificat in raport cu ianuarie 2008.

Randamentele in termeni reali sunt in Romania mai mari si pentru eco­nomiile in monede locale. Mai mult, in tari precum Cehia si Bul­garia, diferenta dintre dobanzile pentru economiile in coroane si leva si in­flatie este negativa. In Romania, la o dobanda medie de peste 12%, randamentul real in 2008 a fost de cel putin 4%. In acelasi timp, in privinta do­ban­zi­lor la credite suntem, fara echivoc, li­derii zonei, si ca dinamica, si ca va­loare absoluta. Dobanda medie practicata de bancile din Romania la credi­tele pentru locuinta in lei a crescut in perioada august-decembrie 2008 cu aproximativ 4,5%.

Integral in Cotidianul