Cum poti pierde bani din obligatiuni

Riscul apare la obligatiunile pe termen lung si in cazul in care vreti sa vindeti inainte de maturitate pe o piata cu dobanzi in crestere. Pentru investitorii in obligatiuni exista doua feluri de vesti: cea buna e cand dobanzile scad, cea proasta e cand dobanzile cresc. Vom vedea mai jos de ce. Deocamdata, va prezint, pe scurt, aceasta specie oarecum ciudata de plasament care, ciudata cum e, n-ar trebui sa lipseasca totusi din portofoliul unui investitor ce se fereste sa puna ouale intr-un singur cos.

Cand cumparati obligatiuni imprumutati guvernul, municipalitatea sau compania - romanesti ori straine - care emit aceste titluri de valoare, pentru un anumit interval de timp. Ce obtineti in schimb? O dobanda platita periodic, de regula trimestrial, semestrial sau anual, iar la finalul termenului de imprumut, adica la maturitate, datornicul se obliga sa va restituie suma imprumutata, adica principalul. Dobanda este ori fixa - cazul obligatiunilor BEI (Banca Europeana de investitii, dobanda 7%), - ori variabila, ca in cazul celor mai recente obligatiuni municipale Alba Iulia, pentru care dobanda se calculeaza in functie de indicii dobanzilor de pe piata monetara (ca medie ROBID, ROBOR la 6 luni ± 1,5%).

Am ales obligatiunea BEI, oferita investitorilor in mai 2007 la o dobanda de 7%, platibila o data pe an, cu maturitate in 2014. Valoarea nominala a unei obligatiuni este 100 de lei. Daca ati fi cumparat, sa zicem, o obligatiune si o pastrati pana la maturitate, in fiecare an, timp de sapte ani, ar trebui sa primiti cate 7 lei dobanda. In 2014 urmeaza sa va primiti inapoi si suta de lei imprumutata si veti fi incasat 49 de lei drept dobanzi.

Dar daca aveti nevoie de bani si vreti sa vindeti obliga-tiunea dupa doi ani, de pilda? Obligatiunile BEI se tranzactioneaza la BVB iar ultimele doua tranzactii s-au facut la pretul de 78,9 lei. Adaugati cei 14 lei, dobanda incasata in primii doi ani si constatati ca, daca ati vinde la acest pret, mai ramaneti cu 92,9 lei. Adica dupa doi ani nu ati recuperat nici macar suta data cu imprumut. Fara sa mai punem la socoteala comisioanele pentru tranzactie... Nu-i asa ca pare ciudat? La banca, daca lichidati un depozit inainte de termen recuperati suma depusa si macar o dobanda la vedere.

Ei bine, "ciudatenia" vine tocmai din riscul de dobanda. In cazul obligatiunilor, modificarea dobanzilor de pe piata face ca pretul lor de vanzare sa urce peste sau sa coboare sub valoarea nominala. Cand dobanzile cresc, pretul de vanzare scade si invers. Repet, va loviti de aceasta situatie doar daca vreti sa vindeti inainte de maturitate si mai ales cand e vorba de obligatiuni pe termen lung.

Daca, in cazul descris mai sus, faceti socoteala in euro rezultatul e si mai descurajant. Iata cum: la cursul mediu din mai 2007 - cand euro era mai slab si leul parea mai tentant - valoarea nominala a unei obligatiuni BEI echivala cu aproape 30 de euro. Dupa doi ani, roata s-a intors: leul a slabit binisor si daca ati fi vandut la pretul ultimelor tranzactii ati fi incasat echivalentul a doar 19 euro. Cu tot cu cele doua cupoane de dobanda, rata de schimb v-ar fi adus o pierdere de 30%.

Merita deci, sa investiti in obligatiuni? Pentru cei care vor venituri fixe, constante, cu riscuri mai mici decat actiunile, de exemplu, alegerea se poate dovedi inspirata, mai ales daca dobanda e buna, emitentul are reputatie solida si vreti sa le pastrati pana la maturitate. Ganditi-va bine insa cand e vorba de maturitati lungi pentru ca nu se stie cand aveti nevoie de bani si cum va arata piata dobanzilor in acel moment.

Romania Libera