Cum afecteaza procedura insolventei contractele de leasing

Un comerciant are calitatea de utilizator intr-un contract de leasing. La un moment dat in derularea contractului utilizatorul nu mai reuseste sa mai plateasca ratele si, somat sau nu de catre finantator, preda bunul ce facea obiectul acestui contract.

Se incheie si un proces verbal de predare-primire si ulterior, se deschide procedura insolventei fostului utilizator si finantatorul face o cerere cerere de inscriere la masa credala (sau, in unele cazuri, este chiar el initiatorul procedurii de declarare a insolventei utilizatorului) prin care cere:

•  contravaloarea ratelor neachitate pana la data rezilierii contractului, in baza unui pact comisoriu expres inserat in contractul de leasing;
•  penalitati de intarziere pana la data deschiderii procedurii pentru fiecare rata scadenta si neachitata;
•  daune-interese reprezentand totalitatea ratelor ulterioare momentului rezolutiunii. Aceste daune se cer ca urmare a unei clauze penale inserate in conditiile generale ale contractului de leasing financiar, nenegociabile si care contin de multe ori si valoarea reziduala;
•  contravaloarea ratelor de asigurare CASCO neplatite, de la data rezilierii si pana la finalizarea contractului de leasing, de catre utilizator companiei de asigurari agreata de catre finantator. Precizam ca toate contractele de leasing financiar pentru autovehicule se incheie cu conditia perfectarii de catre utilizator a unui contract de asigurare CASCO cu un asigurator agreat de catre finantator.

Practica instantelor de control judiciar este divergenta in privinta tratamentului acestor daune interese:

Curtea de Apel Timisoara, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Ploiesti, considera ca aceasta clauza are un caracter leonin si ca, in baza art. 5 (nu se poate deroga prin conventii particulare de la normele de ordin publica si bunele moravuri), coroborat cu art. 1083 Cod civil, trebuie inlaturata de la masa credala.

Intr-adevar, daca bunul a fost restituit si valorificat de societatea de leasing, incasarea daunelor interese derivind din clauza penala poate duce la o imbogatire fara justa cauza, deoarece finantatorul primeste atit contravaloarea ratelor pina la finalizarea contractului, cit si pretul bunului second-hand. Pe de alta parte, nu putem sa nu remarcam caracterul pretorian al interpretarii art. 5 din Codul civil, in conditiile in care legea nr. 296/2004 (Codul consumului) exclude comerciantul [2] din cimpul sau de aplicare. Ca urmare, dispozitiile privind clauzele abuzive din acest act normativ esential nu sunt incidente in speta.

Credem ca in ipoteza in care finantatorul nu apuca sa comunice utilizatorului notificarea de reziliere a contractului de leasing pina in ziua pronuntarii sentintei de deschidere a procedurii insolventei, nu poate sub nici o forma argumenta in mod credibil ca are dreptul la daunele-interese reprezentand totalitatea ratelor ulterioare momentului rezolutiunii, din motive lesne de inteles: normele speciale prevazute de art. 36, 86 din Legea insolventei. In aceasta situatie particulara, nu ar trebui sa existe practica neunitara, dar ipoteza pe care o aducem in dezbatere este tocmai cea in care finantatorul face niste demersuri anterior deschiderii procedurii: notifica rezilierea, incearca sa preia amiabil bunul, declanseaza executarea silita.

Desi putem sa intelegem calculul economic facut de firmele de leasing - "in 80% din falimente nu ne alegem cu mai nimic (daca excludem bunurile, care de regula se inapoiaza societatii de leasing), asa ca mai bine sa luam pielea de pe cei care mai au cite ceva” -  credem ca ar fi bine ca macar unul din colegiile de conducere ale diferitelor Curti de Apel sa sesizeze procurorul general pentru un recurs in interesul legii.

Av.COLTUC MARIUS VICENTIU,

Fondator Casa de avocatura Coltuc

www.coltuc.ro