220 de ore ca sa platim 280 de taxe parafiscale

In Romania, statul percepe mai mult de 300 de taxe, din care aproximativ 20 sunt fiscale (impozite generale pe profit, salarii sau alte tipuri de venituri, precum contributiile de asigurari sociale sau TVA), iar restul sunt parafiscale, adica aplicate punctual pentru autorizarea diverselor activitati antreprenoriale. Calculele companiei de consultanta Golden Mind&Spirit arata ca, pe   de-o parte, taxele parafiscale, in numar de circa 280, consuma 220 de ore pe an din timpul platitorilor. Pe de alta parte, autoritatile care le percep sunt deosebit de ingenioase in a inventa noi impuneri de plata oamenilor de afaceri, dar nu numai lor, ci si tuturor cetatenilor.

Reamintim ca acest numar de ore pierdute de intreprinzatorii romani pentru plata taxelor plaseaza tara noastra pe primul loc in Uniunea Europeana si printre fruntasele lumii in topurile mondiale ale parafiscalitatii, conform clasamentelor intocmite de institutiile financiare internationale.

Solutia: un Centru unic de plata si achitari online

Solutia propusa de expertii Golden Mind & Spirit este pe cat de simpla, pe atat de eficace: constituirea, in cadrul ANAF (sau a unei alte institutii din cadrul Ministerului Finantelor), a unui Centru unic de plata al tuturor taxelor, intr-un cont unic de unde autoritatea statului sa faca mai departe distribuirea sumei in functie de destinatia ei specifica. Acest Centru unic trebuie sa ofere apoi posibilitatea de a achita absolut orice fel de taxa prin plata online, in contul unic pus la dispozitie de autoritatea respectiva. O solutie curajoasa ar fi si diminuarea drastica a numarului taxelor parafiscale pentru a incuraja mediul privat sa se dezvolte si a-i elibera pe intreprinzatori de povara sutelor de plati nejustificate.

Cate taxe, atatea drumuri

De ce romanii consuma atat de mult timp pentru plata acestor taxe? In primul rand, procedurile de achitare se complica inutil, pentru ca fiecare taxa in parte isi are contul sau, pe care multi functionari nici macar nu-l cunosc. In al doilea rand, fiecare taxa trebuie platita in alt loc (fizic), respectiv la sediile sau ghiseele autoritatilor perceptoare, ceea ce face ca intreprinzatorul sa fie nevoit sa parcurga tot atatea drumuri (prin oras, judet sau chiar catre Capitala) pentru a se achita de aceste obligatii.

Doar un exemplu: Programul ”Rabla pentru tractoare” a ramas pe hartie, pentru ca eventualii solicitanti, din orice colt al tarii, ar trebui sa se deplaseze pana la Bucuresti pentru a se inscrie in program. Statul nu a dat posibilitatea inscrierii pe plan local, judetean sau cel putin regional, astfel ca fermierii au ramas cu vechile utilaje in ograda.

Ce sunt taxele parafiscale

Pentru a avea dreptul de a functiona intr-o anumita piata, intreprinzatorii trebuie sa plateasca atat licentierea (autorizarea initiala), cat si mentinerea in activitate, adica o taxa periodica, de regula anuala. De la covrigarie (care trebuie licentiata ca activitate de alimentatie publica), pana la rafinarie (antrepozit fiscal ce trebuie autorizat si monitorizat pe tot parcursul procesului tehnologic), toate categoriile de activitati sunt supuse avizarilor. Taxele pentru obtinerea acestor avize sunt taxele parafiscale.

Calculele Golden Mind&Spirit mai arata ca fiecare activitate antreprenoriala in parte este supusa unui numar de la 20-25 la 85-100 de avizari per firma, in functie de complexitatea acesteia, intreprinzatorii fiind obligati sa plateasca, in consecinta, cel putin tot atatea taxe parafiscale de autorizare. Practic, fiecare ”miscare” din firma este supusa autorizarii (implicit, si taxarii parafiscale), si aici pot intra achizitiile de utilaje, echipamente, instalatii sau de servicii profesionale, acceptarea intrarii pe anumite piete reglementate, inregistrarea ca operator in domeniul vizat ori chiar retragerea, radierea, din registre.

Studiu de caz

Sorin P. din Craiova a fost de acord - sub acoperirea anonimatului - sa enumere, pentru Golden Mind&Spirit, taxele parafiscale pe care a fost nevoit sa le plateasca pentru ”amenajarea” magazinului sau online. El si-a inchis afacerea tocmai din cauza acestui regim presant al parafiscalitatii.

Iata cum arata experienta lui Sorin: ”Pana sa deschid magazinul, am alergat prin oras aproape doua luni. Trebuie sa va spun ca mi-am propus ca in portofoliu sa am numai marfuri nealimentare, pentru ca am avut o banuiala - comertul cu alimente este mult mai strict reglementat, deci mai greu de autorizat. Ei bine, pentru fiecare gen de produs in parte din bacania mea electronica (laptopuri si calculatoare second-hand, detergenti, becuri, obiecte de uz casnic, pulovere si confectii de sezon) mi s-a cerut autorizare, cu taxele aferente. Sigur, taxele nu erau mari, cativa lei sau zeci de lei la autorizare, dar au fost atat de multe ca pana la urma am renuntat”.

Multinationalele, ”contaminate”

In ultimii ani, un fenomen interesant si-a facut aparitia in mediul parafiscal de la noi si din Europa: si companiile multinationale percep astfel de taxe! Controversatele taxe ”de raft”, de expunere, de publicitate etc. percepute de hipermarketurile de pretutindeni sunt exemple elocvente care arata ca multinationalele s-au ”contaminat” cu microbul parafiscalitatii de la autoritatile statale.