Adrian Vasilescu, BNR: De ce nu renuntam la euro

Astazi, in Romania, se inmultesc vocile care rostesc raspicat un verdict: "Nu mai e o solutie trecerea la euro!"…

Asa sa fie? Si atunci de ce, acum cativa ani, erau romanii atat de preocupati de schimbarea leului cu moneda unica europeana? Desigur, aceasta preocupare avea o ratiune. Imediat dupa 22 decembrie '89, la cumpana istoriei, viata ne-a invatat sa alergam dupa valuta. Inteleseseram ca valuta forte, atunci ca de altfel si acum, are rol de "cheie universala": deschidea orice fel de usa. Iar societatea romaneasca, in drumul spre o alta conditie economica, avea in fata o multime de usi incuiate. Aveam nevoie de dolari pentru importurile de resurse energetice, de materii prime, de tehnologii avansate, chiar si de alimente. De dolari avea nevoie si Banca Nationala, pentru a-si reintregi rezervele internationale in absenta carora convertibilitatea leului nu ar fi fost mai mult decat un vis.

O vreme, imediat dupa decembrie '89, ochii nostri au privit numai spre dolari. Mai intai, societatea romaneasca a operat cu doua feluri de dolari: unul "ieftin" si altul "scump". Dolarul ieftin, de 60 de lei, era folosit pentru importurile asa-numite esentiale. Mai bine de 80% din totalul importurilor (energie, materii prime, tehnologii, furaje, alimente de baza) beneficiau de dolari de 60 de lei. Dolarul scump, ce se tot scumpea, circula pe o piata socotita periferica. Dar libera. Importurile de bunuri de consum se faceau la pretul de piata al dolarului. Si tot la pret de piata erau procurati dolarii de care avea nevoie populatia, fie pentru calatorii in strainatate sau diferite mici afaceri, fie pentru a-si preschimba leii intr-o valuta sigura.

Citit integral opinia domnului Adrian Vasilescu pe ZF.ro