Avem nevoie de un Consiliu National de Competitivitate?

Productivitatea din economia romaneasca nu reprezinta nici jumatate din nivelul mediu existent in UE-27, scrie Andreea Vass, cercetator la Institutul de Economie Nationala. Ea nu depinde doar de capacitatea mediului de afaceri de a fi competitiv, la nivel micro (agent economic) si mezoeconomic (sectorial), ci si de politicile publice care favorizeaza derularea eficienta a afacerilor.

In pofida ritmurilor de crestere economica de 6-8% anual, lipsa de competitivitate actuala a Romaniei nu ne permite nici sa avansam in clasamentele internationale, nici sa compensam cresterile de pret printr-o mai mare eficienta in utilizarea resurselor. Stagnam de ani buni in rapoarte globale precum Anuarul Competitivitatii Mondiale (IMD) sau Raportul Competitivitatii Globale (FEM).

Reformele structurale au fost abandonate. Acum, preocuparea politicienilor este sa imparta cat mai multe pomeni electorale. Dupa alegeri, prima lor grija va fi sa recupereze banii cheltuiti in campania electorala. Nici nu banuim cat de scump vom plati de fapt aceasta "generozitate".

Inovatie institutionala: Consilii Nationale de Competitivitate

Irlanda (1997), Grecia (2003), Croatia (2004) si Filipine (2006) sunt exemple de tari care au organe publice consultative si agentii guvernamentale specializate pe probleme de competitivitate. Cel din urma consiliu a luat nastere la initiativa si cu sprijinul financiar al Confederatiei Exportatorilor din Filipine - cel mai mare grup de afaceri din tara. Demersul reprezinta o transpunere in fapte a agendei nationale care isi propune sa identifice acele puncte-cheie unde Filipine este mai slab competitiva in raport cu celelalte economii nationale. Ce se intampla ulterior? Sunt propuse masuri publice de facilitare a interventiei mai eficiente a mediului de afaceri pe piata globala.

Unul dintre cele mai performante organisme publice de acest gen este Consiliul National de Competitivitate din Irlanda, cu vechime de peste zece ani in activitate. In acceptiunea lui, competitivitatea nationala se defineste prin totalitatea factorilor care au impact asupra capacitatii firmelor din Irlanda de a concura pe pietele internationale, contribuind astfel la cresterea calitatii vietii poporului irlandez.

El foloseste o structura piramidala pentru a simplifica factorii care prejudiciaza competitivitatea la scara nationala. Metodologic, se face distinctie intre elementele care stau la baza elaborarii politicilor in relatie cu mediul de afaceri, infrastructura fizica si cea de cunostinte; conditiile esentiale ale competitivitatii si cresterea durabila. Propunerile de politici publice sunt fundamentate cu ajutorul sistemelor de evaluare a conditiilor esentiale ale competitivitatii, care au la baza 140 de indicatori relevanti pentru performanta in afaceri, productivitate, oferta de forta de munca calificata si preturi/costuri pentru incurajarea afacerilor. Securitatea mediului, a energiei si alimentare nu raman valori sacrificate. Ele imbraca avantajele competitive prezente si le proiecteaza forta in viitor.

Rapoartele anuale de progres ale competitivitatii nationale se concentreaza pe principalele provocari si solutii pornind de la comparatia cu alte 16 state ale lumii si de la cele mai bune practici in domeniu.

Integral in Curierul National