Cum a ajuns Zimbabwe sa aiba inflatie de 2.000.000%

Daca vrei sa cumperi o paine din Zimbabwe trebuie sa ai in buzunar aproximativ 300.000.000.000 dolari zimbabweni. Si ar trebui sa te grabesti pentru ca maine ai putea da de doua ori mai mult. Rezolvarea gasita de presedintele Mugabe? Emiterea de bancnote cu valoarea de 100 miliarde dolari si, intr-un viitor incert, denominarea cu zece zerouri. Pana atunci insa, oamenii folosesc ca moneda bonurile de benzina, a caror valoare este concreta fata de cea a banilor oficiali.

Situatia halucinanta a tarii pare a avea un singur vinovat: pe actualul presedinte, Robert Mugabe. Lipsa totala de experienta politica si mai ales economica, a dat curs tehnicilor pe care le stapanea cel mai bine: cele bazate pe violenta. Acesta este si secretul unui mandat intrat deja in al 28-lea an. Cand populatia s-a saturat sa il voteze, s-a votat singur, o mana cu un pistol facand cat o mie de maini goale.

In urma cu 30 de ani, Zimbabwe era una dintre cele mai infloritoare state din Africa sub-sahariana. Modalitatile prin care Mugabe a ruinat-o au fost sistematice. A anihilat agricultura (tara era principalul exportator african de porumb si tutun) prin confiscarea fermelor comerciale detinute de populatia alba. In 1998 a initiat un razboi "cleptoman" in Congo in speranta ca bunurile si pamanturile congoleze ii vor aduce profit. Cheltuielile s-au dovedit mult mai mari decat veniturile, fiind necesar un milion de dolari americani pe zi pentru sustinerea campaniei.

Criza alimentara s-a instalat inevitabil. Populatia din ce in ce mai nemultumita a iesit in strada, iar raspunsul lui Mugabe a fost unul caracteristic dictatorilor: represiuni armate si taierea furnizarii de alimente. "Mai intai va veti manca gainile, apoi caprele, apoi magarii. Mai apoi proprii copii si in final veti manca disidentii", a fost solutia propusa de Mugabe oamenilor.

Dar, majoritatea disidentilor a parasit tara inainte ca cineva sa isi infiga furculita in ei. Au fost urmati de muncitori si specialisti, aruncand economia in plin haos. Muncitorii necalificati s-au refugiat in tarile vecine, la randul lor prea sarace sa suporte o astfel de povara. Consecinta a fost generalizarea crizei la nivelul intregii regiuni.

Ceea ce inca il tine pe Mugabe la conducere sunt chiar banii disidentilor. In drum spre familiile lor, cea mai mare parte a sumelor ajunge in buzunarele presedintelui si ale celor din jurul lui.

Solutiile pentru oprirea spiralei inflatiei sunt putine. Pornind de la exemplul altor tari, o prima varianta este adoptarea monedei altui stat. Lucru facut si de zimbabweni, dar prost implementat. Alta metoda este restrangerea cheltuielilor guvernamentale, o practica cunoscuta sub numele de "terapie de soc". Dar, probabil cea mai eficienta solutie este cea a schimbarii conducerii.

In varsta de 83 de ani, Mugabe a ocupat scaunul de sef al guvernului din Zimbabwe inca din 1980 si apoi pe cel de presedinte executiv. S-a facut remarcat drept conducator al Uniunii Nationale Africane Zimbabwe, in 1970, in timpul razboiului de gherila impotriva guvernului albilor al Rhodesiei. Presiunile sale asupra acestui guvern au condus la acceptarea sufragiului universal si la tolerarea conducerii "de culoare".

Administratia Mugabe a fost aspru criticata pentru coruptie, pentru suprimarea opozitiei, elaborarea gresita a reformei agricole, pentru management economic defectuos si pentru deteriorarea drepturilor omului. Odata cu preluarea puterii, presedintele a afisat o atitudine totalitarista materializata prin violente, confiscarea pamanturilor, campania impotriva homosexualitatii si chiar "masluirea" alegerilor din 2002, cand a impiedicat numerosi cetateni sa ajunga la urne.

George Trifu