Charles Ponzi, parintele piramidelor financiare

Pana de curand ne gandeam ca escrocherii financiare de tipul Caritas sau FNI pot fi organizate doar in tari cu reguli de piata laxe, cu o insuficienta experienta economica sau cu un sistem politic atat de corupt, incat poate fi mituit sa tolereze afaceri ilegale. Zilele trecute am asistat insa la cea mai mare piramida financiara din istorie. Bernard Madoff, unul dintre cei mai respectati investitori de pe Wall Street, s-a dovedit a fi cel mai mare escroc, care, sub acoperirea unei firme de investitii credibile, a creat investitorilor o paguba cumulata de 50 miliarde de dolari.

Schema pe care a aplicat-o insa, nu este deloc noua. Ea are o istorie de aproape 100 de ani, cel care a pus-o la punct in primele decenii ale secolului XX fiind Charles Ponzi, un imigrant italian dornic sa scape de saracie intr-un timp cat mai scurt.

Ponzi s-a nascut in 1882 intr-un sat italian din apropierea orasului Parma. O perioada scurta de timp a lucrat ca postas, pana a fost acceptat la una dintre universitatile din Roma. Conform prietenilor sai din acea perioada, facultatea a fost pentru Ponzi o lunga si continua vacanta, petrecuta in cafenelele din capitala italiana. 

In 1903 decide ca Statele Unite ii pot aduce mai multe beneficii decat Italia. Ajuns aici se stabileste mai intai in Boston unde invata intr-un timp record engelza si lucreaza oriunde i se oferea un job. Ultimul serviciu a fost de ospatar la un restaurant, dar a fost repede dat afara pentru ca incarca nota de plata a clientilor si fura din casa de bani.

In 1907 pleaca in Montreal, Canada si se angajeaza ca asistent la o nou infiintata banca, Banco Zarossi, ai carei clienti erau indeosebi imigrantii italieni. Dobanda oferita era de 6%, de doua ori mai mare decat cea practicata de restul bancilor. Schema folosita de banca este, de fapt, cea care il va inspira pe Ponzi in anii urmatori. Patronul folosea economiile noilor deponenti pentru plata retragerilor de bani. Trucul nu a functionat mult timp, iar Zarossi a fost nevoit sa fuga in Mexic cu o parte din banii din conturi.

Profitand de haosul lasat in urma de proprietarul bancii, Ponzi isi scrie cecuri cu sume considerabile pentru acea vreme, imitand semnatura patronului. Frauda sa este descoperita si este trimis la inchisoare pentru trei ani. Dupa ce iese se reintoarce in Statele Unite unde mai invata cate ceva din stiinta economiei subterane de la Ignazio Lupo, un vestit gangster de la inceputul secolului XX.

Interesant de observat in schema piramidala pusa la punct de Ponzi este ca baza initiala a fost una legala si eficienta din punct de vedere economic. In 1919 observa ca sunt diferente uriase intre pretul cupoanelor postale din Italia si Statele Unite. Ca urmare, incepe sa comande mii de cupoane din Italia pentru a le vinde la un pret cu 400% mai mare in America. Pentru a obtine profituri cat mai mari, atrage banii prietenilor si cunoscutilor carora le ofera un randament de 50% in trei luni. Vestea se raspandeste cu repeziciune in toata tara si, pentru a promova schema infiinteaza propria companie, Securities Exchange Company.

In februarie 1920, dupa doar cateva luni, Ponzi rula 5.000 dolari. In martie acelasi an, rula deja 30.000 dolari, suma fabuloasa pentru inceputul secolului. Italianul isi angajeaza o intrega armata de agenti pentru a atrage cat mai multi participanti. In mai 1920, suma ajunsese la 420.000 dolari, iar in iunie ajunsese la cateva milioane. Oamenii isi vindeau casele pentru a-si plasa banii in speranta unor profituri fabuloase. Atata vreme cat banii veneau, afacerea lui Ponzi mergea ca pe roate, insa, si datoriile se acumulau direct proportional.

Prosperitatea dobandita peste noapte a atras atentia presei si autoritatilor locale. Investigatii paralele au fost derulate atat de ofcialii orasului, cat si de jurnalisti. Ele au dus la concluzia ca la valoare declarata a investitiilor ar trebui sa fie pe piata 160 milioane cupoane postale. In realitate erau doar 17.000. Vestea s-a raspandit iar oamenii panicati s-au strans in fata sediului firmei. Ponzi a onorat totusi toate cererile de retragere a banilor servindu-si chiar clientii cu cafea si mancare. Le-a recastigat astfel increderea, multi renuntand la ideea de a-si mai lua banii.

Dovezile fraudelor s-au inmultit in urmatoarele saptamani iar la sfarsitul lui august investigatorii federali au strans suficiente probe pentru a-l putea acuza. 17.000 oameni si institutii incredintasera milioane de dolari celui pe care il vedeau, chiar si dupa ce a fost arestat, ca pe un erou financiar.

George Trifu