Jaful valutar al bancilor

Inainte de 1989 detinerea de valuta sau tranzactiile cu monede straine erau deopotriva criminalizate, ceea ce reprezenta, practic, o ingradire a dreptului la proprietate. Liberalizarea post-decembrista si ridicarea barierelor au dat posibilitatea romanilor de a utiliza diversele valute, atat in activitatea comerciala, cat si ca instrument de economisire. De asemenea, romanii au castigat si libertatea de a se imprumuta in monede straine. De altfel, in perioada de expansiune a creditului pe care am traversat-o recent, cea mai mare parte a datoriilor a fost contractata in euro, dar si in alte valute exotice, care ofereau dobanzi reduse.

Acum romanii descopera si partea goala a paharului. Dincolo de expunerea la riscul valutar, prin devalorizarea leului, retailul se confrunta cu situatia unei rate de schimb dezavantajoase, intrucat bancile tin o diferenta foarte mare intre pretul de cumparare si cel de vanzare. Acest spread este mai ridicat la banci decat la casele de schimb, desi institutiile financiare au acces direct in piata valutara, iar costurile acestora ar trebui sa fie mai scazute.

Cresterea legaturilor comerciale cu Vestul, remiterile de euro ale romanilor care muncesc in strainatate, ponderea considerabila a marfurilor din import, denominarea in moneda europeana a activelor imobiliare, dar si ale unor costuri fixe conditioneaza o mare parte a populatiei sa efectueze operatiuni in valuta. Ratele lunare la creditele in euro obliga de asemenea conversia valutara a leilor castigati pentru realizarea platilor. Pe de alta parte, inflatia galopanta din anii '90 a lasat cicatrici profunde, astfel incat multe firme mici sau persoane fizice isi tin o buna parte a economiilor in monede straine. Romanii sunt constransi in activitatea de zi cu zi de folosirea valutelor, iar bancile exploateaza din plin aceasta situatie.

Desi reteaua extinsa, accesul direct in piata valutara si informatizarea sistemului ar permite bancilor sa mentina o diferenta mica intre cursul la vanzare si cel la cumparare, in avantajul clientului, acestea incearca maximizarea profiturilor, in conditiile in care piata de retail ofera un consumator captiv. Nu este un fenomen singular sau episodic. Situatia este valabila la toate bancile si se manifesta de o perioada indelungata de timp, fiind deja cronicizata.

Spreadul competitiv al caselor de schimb nu este de natura sa influenteze politica bancilor pe acest segment de servicii, unde cererea este, in anumite privinte, inelastica. Astfel, diferenta cumparare/vanzare la euro oferita de banci este in medie de peste 10 bani, de aproape zece ori mai ridicata decat in piata valutara. Este adevarat, spreadul scade, la cele mai multe banci cu inca doi bani pentru operatiunile directe, care nu implica ridicarea cash-ului, dar chiar si asa casele de schimb ofera un curs mult mai bun decat acestea.

Spreadul valutar, nejustificat de costuri

Costurile nu motiveaza intru nimic diferenta afisata de banci pentru intermedierea schimbului valutar. Bancile au acces direct in piata, unde nu opereaza prin case de brokeraj ce ar putea implica existenta unor comisioane suplimentare. Dimpotriva, casele de schimb, nu relationeaza decat cu clientii, iar costurile rigide ar fi putut genera un spread mai mare. Cu toate acestea, diferenta este de doua ori mai mica fata de cea practicata de banci. "Se pot gasi explicatii privind costurile. Bancile deruleaza operatiuni complexe, iar spreadul genereaza beneficii pe activitatea de intermediere financiara", a declarat pentru Curierul National, consilierul guvernatorului Bancii Nationale a Romaniei, Adrian Vasilescu. Acesta a precizat ca transferurile de valute operate de banci confera o mai mare siguranta clientilor decat cele efectuate de casele de schimb si acest fapt ar putea justifica costul mai ridicat. "Sa nu uitam ca bancile platesc dobanzi la depozite, iar acum se confrunta cu o situatie mai dificila in care apar intarzieri la rambursarile ratelor la credite. Sunt costuri pe care bancile incearca sa le acopere momentan din astfel de servicii", a aratat Adrian Vasilescu.

Ineficienta pe alte operatiuni, acoperita de un serviciu cu beneficii de 1.000%

Totusi, ineficienta pe alte operatiuni nu ar trebui, in mod teoretic sa afecteze clientii atunci cand apeleaza la banci pentru intermedierea conversiei valutare. Asta cu atat mai mult cu cat bancile se aprovizioneaza, dupa caz, cu lei sau valuta, direct din piata valutara, unde spreadul este de aproximativ un ban. In perioadele de volatilitate ridicata, pentru perioade limitate de timp in cadrul unor sesiuni spreadul poate fi si de 2,5 bani, dra acestea sunt cazuri izolate. Daca avem in vedere aceasta situatie, si observam ca spreadul pentru clientii de retail este in medie mai mare de zece bani, beneficiile institutiilor financiare pe aceasta activitate sunt de 1.000%!

Piata concurentiala sau coalitie anticonsumator?

Aparent piata ar trebui sa functioneze concurential, insa spreadul este mentinut la cote ridicate de catre toate bancile. In sondajul realizat ieri, in mod straniu, patru banci - Raiffeisen, Alpha Bank, Libra Bank si RBS - afisau fix acelasi spread: 4.23 la cumparare si 4.35 la vanzare. "Este o situatie atipica pentru ca nu este vorba despre clienti concurentiali", a explicat Dragos Cabat, presedinte al Asociatiei Analistilor Financiari din Romania (CFA Romania). El a subliniat, ca acest curs foarte scump la vanzare este, in special, adresat debitorilor cu credite contractate in euro. "Este o penalizare a consumatorilor captivi, care nu pot alege alta varianta pentru efectuarea conversiei atunci cand platesc rata. Este practic un comision exorbitant pe care bancile si-l permit sa il perceapa stiind ca nu pot pierde clientul", a mai sus Cabat.

Integral in Curierul National