Fericirea incepe acasa. Durerile de cap... la banca

Nu a trecut decat un an si ceva de cand bancile romanesti, panicate de blocajul din pietele interbancare internationale de dupa caderea Lehman Brothers, dar si de "revelatia" ca stau pe portofolii de credite nu tocmai grozave au franat violent creditarea, scrie Adrian Panaite in Curierul National. Dupa ce au finantat bula imobiliara in anii de boom, institutiile bancare de la noi au redescoperit prudentialitatea. Dintr-o data si-au amintit de notiunea de client solvabil, in timp ce au dat startul unei goane dupa lichiditati marcate de o competitie acerba a majorarii ratelor de dobanda.

"Reluarea creditarii" era doar o vorba care sa justifice presiunile pentru reducerea rezervelor minime obligatorii. Cand s-au mai eliberat din aceste sume, bancile s-au repezit catre statul flamand, vazut ca unic client potential solvabil pe termen lung.

Acum, ca s-a calmat situatia din pietele financiare internationale si s-a mai stabilizat si economia romaneasca, bancile incep sa prinda curaj. Imaginatia ramane insa scazuta, astfel incat bancile se intorc la vechea dragoste: creditul ipotecar. Nu conteaza ca activele imobiliare sunt inca supraevaluate. Nu conteaza nici ca putinii potentiali clienti ramasi fara vreun contract de imprumut nu stau chiar pe roze. Creditul pe 30 de ani pentru cumpararea unui apartament pare a ramane in topul preferintelor bancare.

Diversele banci comerciale ii invita binevoitor pe romani la noi credite fluturandu-le in fata dobanzi mici si rate reduse. Chiar au inceput sa apara comparatiile atragatoare care ar indica o "realitate" a pietei potrivit careia ratele la creditele bancare ar fi mai reduse decat chiriile.

Nicio vorba insa despre perspectiva (inevitabila) a majorarii dobanzilor la diversele monede sau de riscul valutar la care se expun cei care contracteaza credite in euro, lira, dolar sau yen. Dupa cum in anii bulei speculative din imobiliare, departarea periculoasa a preturilor din rezidential fata de nivelurile de sustinere fundamentala era ocultata de tot felul de lozinci optimiste, la fel acum nicio institutie bancara nu pare a fi dispusa sa arate ca dobanzile din piata sunt efemer atractive.

Daca ne uitam pe la reclame, creditul pentru o casa nu este despre bani, venituri, preturi in real estate, rate de dobanda, curs valutar, ceea ce ar trebui sa faca din posibilitatea contractarii unui imprumut o alegere la rece data de un calcul financiar realist. Nu! Registrul este strict psihologic! "Casuta din povesti", familia fericita, "caldura caminului", copilul iubit de parinti etc. Nu se poate sa nu deschizi televizorul fara sa auzi reclama unei banci la creditul sau ipotecar, pe muzica si versurile unui artist recrutat episodic si pe la finante. Concluzia este ca "fericirea incepe acasa", desi poate ca ar trebui sa fim avertizati si asupra "pretului fericirii". De ce nimeni nu ne pune realitatea in fata?

Integral in Curierul National