Agentiile de rating au avut un rol in declansarea crizei financiare

In noiembrie 2008, cand criza financiara din SUA abia isi facea simtita prezenta in Europa, agentia Fitch a degradat ratingul Romaniei pentru credite pe termen lung in valuta de la "BBB" la "BB+" si pe cel pentru creditele in lei de la "BBB+" la "BBB-". Anterior, Standard & Poor's coborase ratingul BCR. Comentand, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a spus ca S & P ar trebui sa refaca datele privitoare la Romania. Cu cateva zile inainte ca Grecia sa lanseze, in aprilie 2010, un imprumut pe piata de 1,2 mld. euro, agentia S&P i-a modificat ratingul de tara. In cazul Portugaliei, modificarea de rating a venit dupa aprobarea unui ambitios plan de austeritate.

Sunt vinovate agentiile de notare de declansarea crizei creditelor americane cu risc ridicat (subprime) si de degenerarea ei in criza financiara globala? Aproape in unanimitate, experti si politicieni raspund afirmativ. Exista trei agentii internationale de notare: Standard&Poor's, Moody's si Fitch. Toate sunt americane. In 2008 au fost aspru criticate pentru excelentele note atribuite unor dubioase instrumente de investitii, fiind vorba inclusiv despre obligatiuni legate de credite ipotecare cu un grad ridicat de risc. Acum, Standard&Poor's este aratata cu degetul pentru ca a inflamat starea de spirit de pe piete, scazand succesiv nota a trei state din zona euro. Fostul presedinte al Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare, Jacques Attali, aminteste, de altfel, ca inca de la izbucnirea crizei globale s-a repetat constant ca agentiile de notare poarta o responsabilitate foarte mare in succesiunea evenimentelor, lasand banci si alte institutii financiare sa-si asume riscuri imense, fara niciun avertisment prealabil. Dar numai cand comunitatea internationala a ajuns sa-si piarda increderea in sistemul financiar, liderii politici au inteles ca este nevoie de o mai buna reglementare a agentiilor de notare, pentru a se asigura ca ele fac bine ceea ce fac. Aceasta a fost, de altfel, una dintre concluziile summitului G20 din aprilie anul trecut de la Londra, care a stabilit ca agentiile de notare trebuie controlate.

O industrie dificil de supravegheat

Modul de monitorizare a agentiilor de notare continua sa ramana subiect de dezbateri pe ambele maluri ale Atlanticului. Pe batranul continent a fost adoptat, la mijlocul lunii septembrie 2009, un regulament european. Dar aplicarea lui lasa nelamurite o serie de chestiuni. Oricum, Moody's, Fitch si Standard&Poor's au obligatia de a se inregistra la autoritatile bursiere ale statelor UE pana pe 7 septembrie 2010. Pana atunci, Comitetul de supraveghere bursiera al Celor 27 trebuie sa elaboreze liniile directoare pentru procedura de inregistrare, astfel incat respectivele agentii sa fie supuse, incepand cu 1 ianuarie 2011, supervizarii Autoritatii europene a pietelor financiare. In Statele Unite, Jandarmul Bursei americane, Securities and Exchange Commission (SEC), reclama din partea agentiilor detalii privind metodologiile aplicate intr-un caz sau altul si asigura exercitarea unui control mult mai strict asupra functionarii lor. Problema este insa alta: metodele de evaluare ale agentiilor de notare sunt deficiente, explica expertii. In orice caz, pe piata creditelor ipotecare, aceste agentii nu dispun de elemente istorice privind momentele de cumpana ale debitorilor si subestimeaza riscul de incapacitate de plata cand economiile se confrunta cu dificultati. Au existat cazuri cand produsele structurale au fost atat de complexe, incat au fost notate fara o evaluare veritabila.

Ce sunt agentiile de notare?

Piata de rating este formata din trei venerabile institutii private: Standard &Poor's, Moody's si Fitch. Ele deservesc structurile financiare (in special banci) de creditare si noteaza fiabilitatea obligatiunilor, a datoriilor sau a produselor structurale (faimoasele CDO, puse in cauza in cursul crizei creditelor de mare risc) atat pentru intreprinderi, cat si pentru state. Pe scurt, rolul acestor agentii este de a masura cu exactitate riscul de nerambursare a datoriilor. In acest scop, sunt examinate structura viitoare a costurilor si castigurile celui care are de restituit imprumutul. Pentru un stat suveran, aceste venituri provin din fiscalitate si depind, prin urmare, de cresterea economica si de capacitatea de colectare a impozitelor. Pentru intreprinderi, este vorba de perspectivele de dezvoltare comerciale si financiare. Pe baza acestor date si prognoze, agentiile construiesc scenarii financiare si estimeaza probabilitatea realizarii lor folosindu-se de modele financiare corespunzatoare.

Integral in Financiarul