Firmele romanesti risca falimentul si pentru ca le este frica de insolventa

Anul viitor va fi unul sumbru pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii (IMM-uri) din Romania, noteaza Gandul. Presiunea dobanzilor din ce in ce mai mari, conditiile mult mai stricte cerute de banci pentru a acorda imprumuturi si scaderea cererii in special din partea partenerilor economici externi vor determina multe firme sa isi inchida obloanele.

Efectele crizei se vad deja: la nivelul lunii septembrie tribunalele romanesti aveau pe rol circa 15.000 de dosare de insolventa, fata de 12.000 la nivelul intregului an 2007, fiind de asteptat ca anul viitor numarul acestora sa creasca si mai mult. Inainte de a fi declarate falimentare insa, firmele pot intra insa sub protectia, deloc de neglijat, a legii 85/2006, pentru a castiga timpul necesar unei eventuale redresari. In SUA circa 20% dintre firmele care intra in procedura de insolventa reusesc, in cele din urma, sa se salveze si sa evite falimentul. In Romania procentul este de sub 5%.

"In Romania deschiderea procedurii de insolventa duce in mai mult de 95% dintre cazuri la faliment. Managerii si actionarii acestor firme ar putea profita de legea insolventei. De exemplu, din momentul in care este deschisa procedura de insolventa in instanta, firma respectiva nu mai poate fi atacata la tribunal prin procese", ne-a declarat avocat Arin Stanescu, partener in cadrul firmei de avocatura Stanescu, Milos, Dumitru si Asociatii, presedinte al Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania (UNPIR). El a precizat ca in Romania legea veche a insolventei, 64/2005, s-a inspirat mai ales din cea americana, in timp ce legea mai noua, din 2006, se apropie mai mult de practicile europene.

Americanii incearca sa-si salveze firmele, romanii le lasa sa fie executate silit

Una dintre diferentele principale intre managerii si actionarii romani si cei americani, de exemplu, este ca in Romania procedura de insolventa este pornita pe ultima suta de metri, cand nu mai este timp pentru redresare, masura care este luata, aproape integral, dupa cum spune Stanescu, de catre creditori, adica de bancile sau companiile la care firma respectiva are datorii. Un alt beneficiu foarte important adus de intrarea in insolventa cu prezentarea unui plan de salvare a afacerii si de plata ulterioara a datoriilor este faptul ca dupa intrarea sub protectia legii insolventei datoriile "ingheata". Din momentul deschiderii dosarului la tribunal, la datoriile firmei respective nu se vor mai adauga dobanzi sau penalitati.

Integral in Gandul