Fiscul vrea să crediteze firmele, dar nu găseşte clienţi

Eşalonarea datoriilor la stat ar trebui să salveze business-urile în impas financiar, însă costurile de finanţare, garanţiile şi subiectivismul fiscului nu conving companiile că soluţia este viabilă.

Suma eşalonată la plată este, în medie, de 300.000 lei pentru o companie, reiese din datele  fiscului. Cu toate că mecanismul de creditare al statului funcţionează de câţiva ani, interesul firmelor este foarte scăzut, doar circa 12 mii apelând la această facilitate.

Condiţiile sunt considerate prea dure, costurile de finanţare prea mari, iar analiza dosarului subiectivă.  Acum, există intenţia ca procedura să fie îmbunătăţită. într-un proiect de act normativ, este propusă eşalonarea şi pentru alte obligaţii în afara celor administrate de ANAF, cum ar fi amenzile de la Consiliul Concurenţei, precum şi redimensionarea sau înlocuirea garanției pe perioada eșalonării.

Nu este prima dată când sunt relaxate condiţiile. în 2012, a fost micşorat nivelul garanţiilor care  trebuie să acopere totalul sumei plus un procentaj în funcţie de perioada de eşalonare cuprins între 4 şi 16%.

în ultimul raport asupra finanţelor publice, Curtea de Conturi constată că nivelul eşalonărilor este redus şi că măsura nu şi-a atins scopul pentru că au existat acorduri fără respectarea tuturor condiţiilor legale, iar bunurile aduse drept garanţie nu au fost valorificate sau au fost valorificate prea târziu în cazurile în care facilitatea a fost anulată.

Consultanţii spun că firmele care apelează la eşalonare sunt cazuri izolate. „în cazurile cunoscute nouă, procedura a apărut în discuţie, de obicei, la propunerea organelor de control fiscal, ca urmare a unor rapoarte de inspecţie fiscală care stabileau sume adiţionale de impozit datorate, care, dacă ar fi ajuns la executare, ar fi blocat fără îndoială activitatea contribuabilului. S-a dovedit însă că şi în astfel de situații-limită soluţia nu este acceptată de contribuabil decât ca o masură de amânare a executării silite pe termen scurt, până la obţinerea unei anulări în instanţă a raportului de inspecţie fiscală“, spune Gabriel Sârbu, tax manager, Ernst&Young. Pe de o parte garanţiile sunt prea mari, nefiind atractive comparativ cu cele cerute de instituţiile financiare. Pe de altă parte, condiţiile pentru dosar sunt complexe.

Continuarea, în Capital.

body { }