Cine scoate profit din monopolurile din Romania

 

Productia de petrol, distributiile de energie si gaze naturale, distributia de apa din Capitala, energia termica din mai multe municipii, precum si afacerea cu elementele de siguranta rutiera sunt, de ani buni, monopoluri in economia autohtona. Toate acestea sunt gestionate de companii private, in mare parte multinationale. Cu mici exceptii, monopolurile s-au impus cu largul concurs al autoritatilor cu rol legislativ si de reglementare. De monopol se vorbeste si in multe societati de stat, dar astfel de situatii sunt explicate prin termeni de genul "activitati sau companii strategice”. Pozitia dominanta nu este sanctionabila in Romania si nici in Uniunea Europeana, dar sa nu uitam ca legea prevede pedepse pentru orice abuz. Pana in prezent s-au descoperit doua cazuri de incalcare a regulilor de pozitie dominanta, unul dintre ele avand-i drept actori principali pe colosii din comunicatii, Vodafone si Orange.

Toate regimurile politice ce s-au perindat in ultimii 22 de ani au agreat monopolurile in economia romaneasca si dovada elocventa o constituie sectorul de utilitati publice, acolo unde au permis intrarea capitalului privat. Asa se face ca firme mari, de talia E.ON, CEZ, Enel, GDF-Suez sau Veolia scot profituri consistente din distributie (electricitate, gaze, energie termica sau apa), cu marje peste cele din Germania, de exemplu, gratie tarifelor reglementate convenabile impuse de diverse autoritati, precum cele din energie sau gospodarire comunala. De asemenea, Petrom, cea mai mare companie din tara, controlata de austriecii de la OMV, este singura care scoate petrol din subsolul Romaniei. Costul de extractie se situeaza la 16-17 dolari/baril, in timp ce cotatia internationala a titeiului se invarte undeva in jurul valorii de 100 de dolari/baril. Acest monopol a fost consfintit in 2004, atunci cand Petrom a fost privatizat, cu tot cu licentele de explorare si productie. Avantajul acesta al productiei a conferit companiei Petrom o pozitie considerabila in fata celorlalti jucatori de pe piata petroliera, gen Lukoil sau Rompetrol, care sunt nevoiti sa aduca titei destinat rafinarii de afara, la pret de cotatie mondiala, la care se adauga costurile de transport. De altfel, profiturile anuale ale companiei detinute de OMV se datoreaza diferentei mari dintre pretul de cost si cotatia internationala, care deseori in ultimii ani a sarit de nivelul de 100 de dolari/baril.

Stapani pe bucati din tara

Sectorul de distributie energie si gaze naturale se caracterizeaza printr-un monopol regional reglementat pentru ca tarifele de distributie sunt stabilite de Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE). Aceste nivele tarifare asigura marilor companii prezente in Romania ponderea cea mai mare a profitului lor. Enel Distributie Banat, de exemplu, proprietarul fostei filiale Electrica Banat, a realizat in 2011 un castig net de 220 milioane de lei, la o cifra de afaceri de 585 milioane de lei, ceea ce inseamna o marja de profit de 37,6%. Spre comparatie, in Germania marja nu sare de 8%. "Romania este o tara mai riscanta”, explica nu de mult diferenta aceasta uriasa Frank Hajdinjak, directorul general al E.ON Romania, companie care controleaza aici o distributie de gaze si una de electricitate. Pe acest sector, de electricitate, nemtii de la E.ON au obtinut o marja de 1,1% in 2011, insa cu un an inainte ei au scos 26,3%, la fosta filiala Electrica Moldova, privatizata in 2005. La distributia de gaze, marja nemtilor a fost consistenta - 28,7%. Ei controleaza jumatatea de nord a tarii, dupa preluarea Distrigaz Nord. Francezii de la GDF Suez, ceilalti mari distribuitori de gaze din Romania, in jumatatea de sud, prin Distrigaz Sud Retele, au reusit o marja de profit de 12,3% in 2011. Destul de confortabil stau si cehii de la CEZ, care, prin fosta lor filiala - Electrica Oltenia, au realizat o marja de 16%.

Integral in IncomeMagazine.ro.