Istoria de 300 de ani a banilor tipariti si a primei crize generata de ei

A invata din greselile istoriei a fost un deziderat permanent al civilizatiilor umane. Unul, totusi, doar foarte rar atins. O dovada in plus este ceea ce se petrece de aproape doi ani in economia globala. Daca faptele relevante din trecut s-ar fi impregnat adanc in memoria colectiva a umanitatii, sansele ca recenta criza sa se produca ar fi fost mult mai mici.

"Daca 500 milioane de hartii bancare confera un avantaj, insemna ca inca 500 milioane in plus vor conferi un avantaj dublu", este modul in care Charles Mackay, autorul cartii "Extraordinary Popular Delusions", rezuma conceptia economica a lui John Law, cel care a introdus pentru prima oara biletele de banca in Franta, la inceputul secolului XVIII.

Ideea care s-a aflat la baza sistemului sau a fost ca banii sunt numai un instrument de schimb si ei nu constituie o bogatie. Bogatia nationala depinde de comert. El deschide astfel posibilitatea de a inlocui banii din metal si diferite chitante cu biletele de banca sau bani-hartie.

Law a fost, inainte de toate, un matematician stralucit. Inteligenta sa nativa si buna intelegere a probabilitatilor l-a ajutat sa-si cladeasca, intr-o perioada scurta de timp, o mica avere prin practicarea jocurilor de noroc.

Viata sa se complica in 1694, cand in urma unui duel cu un nobil scotian, determinat de Elisabeth Villiers, mai tarziu, contesa d'Orkney, a fost condamnat la moarte. Ulterior pedeapsa sa este schimbata in inchisoare, dar, doar dupa cateva luni, reuseste sa evadeze si sa fuga in Olanda.

Aici incepe studiile economice, iar dupa terminarea lor parcurge toata Europa, isi prezinta ideile, dar peste tot este refuzat. Prin jocuri de noroc isi reface averea si in 1707 devine prieten al lui Philippe d'Orleans, regentul tanarului rege Louis XV.

La acea vreme Franta se confrunta cu mari probleme financiare urmare a razboaielor indelungate purtate de Louis al XIV-lea. Colectarea de taxe era in mainile unor agenti preocupati mai mult de propria imbogatire decat de soarta statului. Peste toate, datoriile acumulate de guvern dusesera la un adevarat blocaj, manifestat prin criza de monede din aur si argint.

In acest context, Law parea unica salvare. Castigarea increderii in noul sistem bazat pe emiterea de bancnote in schimbul cantitatilor de aur si argint a fost partea cea mai dificila. Avantajul a fost ca Franta era o monarhie absolutista care putea sa decreteze plata taxelor prin hartiile emise de Banque Generale, institutie nou creata.
 
Treptat, Law a inceput sa creada, vazand succesul olandez in exploatarea condimentelor din India, ca Franta poate folosi hartiile bancare in dezvoltarea propriilor colonii. Asa a luat fiinta schema Mississippi sub care Law a creat Compagnie d'Occident pentru dezvoltarea comertului in America.

Banii tipariti pentru fluidizarea schimburilor comerciale au fost folositi pentru plata datoriilor guvernamentale. Ocazional, banca condusa de Law imprumuta investitorilor bani pentru cumpararea de actiuni in Compagnie d'Occident.

Tradus in termenii financiari actuali, Law poate fi descris drept creatorul unui pachet pentru stimularea economiei Frantei. Insa, bancnotele emise cu generozitate nu au luat calea unor industrii certe, precum cea auto in zilele noastre, ci a unor afaceri despre care nu se stia mare lucru: exploatarea potentialului deltei Mississippi.

Problema a fost ca delta era infestata de tantari si alte insecte, iar istoricii vremii spun ca 80% din colonisti au murit din cauza bolilor sau a foametei. Chiar in ciuda unui inceput promitator, veniturile erau mult sub pragul necesar platii dividendelor promise.

S-a creat in acest fel un cerc vicios in care emiterea unui volum tot mai mare de bani era obligatorie pentru sustinerea pretului actiunilor companiei, astfel incat increderea in sistemul monetar sa nu se spulbere.

De fiecare data cand colosul se clatina, Law lansa cate un nou pachet de siguranta, insa, in pofida tuturor eforturilor schema se prabuseste. Actionarii se prezinta sa recupereze aurul, dar societatea nu-l mai poseda de mult. In Franta urmeaza o criza economica si mai adanca, considerata de unii istorici catalizatorul Revolutiei Franceze de la finalul secolului XVIII. Sub protectie oficiala este obligat sa se retraga in Venetia, unde si moare in saracie.

George Trifu