OECD: creditele acordate cu usurinta au inflamat preturile imobiliare cu peste 90%

Creditele acordate extrem de usor sunt principalul responsabil pentru inflamarea preturilor pe piata imobiliara, a declarat secretarul general al Organziatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, Angel Gurria, cu ocazia lansarii joi, la Londra, a studiului Housing and the Economy: Policies for Renovation, elaborat de organizatia internationala.

'Politicile privind sectorul imobiliar pot avea un impact urias asupra viitorului, atunci cand incercam sa identificam noi motoare de crestere economica, sa recastigam increderea in sectorul financiar si sa asiguram dezvoltarea ecologica a economiilor statelor membre ale OECD', a precizat Angel Gurria.

In ultimele doua decenii, obtinerea facila a creditelor a stimulat volatilitatea preturilor imobiliare, care au crescut cu 90% sau chiar mai mult in Australia, Belgia, Finlanda, Irlanda, Olanda, Noua Zeelanda, Norvegia, Spania si Marea Britanie, afirma autorii studiului, care plaseaza SUA in categoria statelor care au inregistrat cresteri 'moderate pana la mari' la preturile caselor, respectiv intre 20% si 90%.

Lipsa de reglementare si inovatiile ipotecare, cuplate cu o insuficienta supraveghere a pietei financiare, au dus la inmultirea creditelor neperformante si la criza subprime, afirma OECD.

Expertii organizatiei estimeaza ca o scadere cu 10% a raportului dintre valoarea creditului si cea a imobilului reduce cu 12% numarul tinerilor (25-34 de ani) si a celor cu venituri reduse care isi pot cumpara o casa.

OECD afirma ca imbunatatirea supravegherii bancare poate reduce cu 25% volatilitatea preturilor imobiliare, in timp ce reducerea cu 10% a raportului valoare imprumut/valoare imobil diminueaza cu 20% rata volatilitatii preturilor imobiliare.

In ceea ce priveste influenta reducerii avansului asupra volatilitatii preturilor, studiul OECD aminteste ca in SUA, in 2001 numai 8% dintre cumparatorii de case luasera credit fara avans, in timp ce in 2008, numarul acestora ajunsese la 22%!

Studiul OECD face o legatura si intre politicile din domeniul imobiliar, mobilitatea domiciliului si dinamismul pietei muncii. In statele membre OECD, circa 6% dintre gospodarii isi schimba domiciliul anual, dar acest raport este de doua ori mai mic in sudul si estul Europei decat in tarile nordice si in cele anglofone, ceea ce arata ca mobilitatea domiciliului poate permite fortei de munca sa se adapteze mai usor la schimbarea locului de munca. In alta ordine de idei, proprietatea asupra locuintei si domiciliul intr-o locuinta sociala reduc mobilitatea cu 13%, respectiv 6%, fata de o persoana care locuieste cu chirie.

Mobilitatea geografica a fortei de munca depinde si de raportul dintre cererea si oferta de locuinte, si implicit de pretul acestora din urma. De asemenea, reglementarile stricte privind pretul inchirierii unei locuinte (reguli stricte in Germania, Cehia, Olanda si Suedia si mai relaxate in Finlanda, SUA, Marea Britanie, Noua Zeelanda si Slovenia) scad mobilitatea geografica a fortei de munca cu 1,4%.

Impozitele si taxele care favorizeaza proprietatea imobiliara pot reduce alte tipuri de investitii, afirma OECD. In Austria, Cehia, Irlanda, Olanda, tarile nordice, Polonia, Olanda si Marea Britanie, majoritatea locuintelor inchiriate sunt cele sociale, iar in Italia, Mexic si Spania, proprietatea asupra locuintelor este cea mai frecventa.

Sursa: AGERPRES