Piata de arta, un grafic pe gustul marilor maestri din finante

In 2007, valoarea unei licitatii de arta crestea pentru ca un colectionar ca Adrian Nastase vindea in cadrul ei doua tablouri oarecare din colectia proprie. In mai putin de trei ani, comertul cu clasici a trecut de la copilarie la adolescenta, iar colectionarii de chilipiruri au fost inlocuiti de un nou val de cumparatori: investitorii in arta.

Anterior crizei financiare, piata de arta era slab capitalizata si cu tranzactii obscure, reactiona la povestea unor tablouri mai mult decat la pictorul si tabloul insusi.

Despre piata de arta se poate vorbi in culori pastel: vanzarile publice de arta au crescut in plina criza economica de la 2,6 milioane de euro (2008) la 3,7 milioane de euro(2009) si 8,3 milioane de euro (2010), iar prognoza 2011, deja configurata prin depasirea absoluta a tuturor recordurilor precedente, este de 10-15 milioane de euro. In tonuri sumbre: Romania are cea mai slaba piata de arta din UE, cu recorduri de doar 0,25 milioane de euro, in timp ce in Ungaria s-a depasit de mult milionul. In maniera expresionista: procentajul romanilor care cumpara arta este de doar 0,001%. In tehnica aquaforte: doar clasicii conteaza in Romania, pictorii contemporani se vand de 10-30 ori mai prost decat un impresionist din secolul trecut. In stil realist-...capitalist: desi la nivel mondial investitia in arta e una pe termen lung, in Romania, dat fiind ca e o piata emergenta, exitul se poate face cu marcarea profitului dupa doar doi-trei ani. In stil academic: in ultimii 15 ani, randamentul mediu anual al investitiilor in arta a fost de peste 27%, ultimii doi ani ducand curba catre 34%. 

 

integral in: zf.ro