S-a dat termen în procesul ANPC vs. Banca Românească pentru eliminarea unor comisioane şi dobânzi

încă un proces dintre cele intentate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia consumatorilor primeşte termen la Tribunalul Bucureşti. ANPC a solicitat instanţei să constate că sunt abuzive clauzele de dobândă şi un comision din mai multe tipuri de contracte.

ANPC a cerut Tribunalului Bucureşti să constate că Banca Românească utilizează mai multe clauze abuzive în contractele de credit. Clauzele vizate se referă la modul de calcul al dobânzilor şi la comisionul de monitorizare, pe care Autoritatea în consideră identic cu comisionul de administrare, care ar fi astfel perceput de două ori. ANPC a verificat contractele de credit ipotecar, credit cu garanţie imobiliară şi credit de nevoi personale.

Dosarul 36772/3/2013, întregistrat la Secţia de Contencios şi Administrativ, a primit termen în data de 19 iunie 2014. Procesul a fost intentat de ANPC în baza articolelor 12-13 din legea 193/2000 privind clauzele abuzive dintre contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, intrate în vigoare de la 1 octombrie 2013. Acestea dau dreptul ANPC sau asociaţiilor de profil, să ceară în instanţă modificarea tuturor contractelor în derulare care conţin clauze abuzive, prin eliminarea acestora.

Grecii de la Banca Românească au utilizat, înainte de 2010, când au fost acordate cele mai multe credite către populaţie, dobânzi interne pentru calculul dobânzilor variabile, fără să includă în contract şi modul de calcul al acestora. Modul în care a acţionat Banca Românească nu este unic în sistemul bancar din România. Mai multe bănci au inserat în contracte clauze care le permiteau să deţină controlul total al dobânzilor aplicate creditelor în derulare, fără să ofere formule de calcul care să poată fi verificate de către clienţi şi fără să lege direct evoluţia dobânzii curente de piaţă.

Mai mult, cei de la Banca Românească, atunci când utilizează referinţe din piaţă pentru calculul dobânzilor (Euribor/Libor/Euribor + marjă), îşi arogă dreptul de a alege dacă modifică sau nu dobânda curentă a creditului, deşi variaţia indicatorilor la fiecare trei luni ar trebui să oblige la modificarea costurilor creditului, în avantajul sau dezavantajul clienţilor.

Continuarea, pe Economica.