Ce urmăresc Finanţele cu penalităţile de nedeclarare a taxelor: diferențierea între contribuabilii corecţi şi cei de rea credinţă. Însă, cine şi cum stabileşte reaua-credinţă?

Penalităţile de nedeclarare sau subdeclarare a taxelor, de 10% sau 25% din suma stabilită ca nedeclarată într-o inspecţie fiscală, ar trebui să stimuleze contribuabilii corecţi şi să-i pedepsească pe cei de rea-credinţă, arată Ministerul de Finanţe. Numai că termenul de “rea-credinţă” nu este clar definit, interpretările putând deschide larg calea abuzurilor.

Proiectul Codului de procedură fiscală propune un sistem de penalităţi pentru nedeclararea sau subdeclararea impozitelor. Astfel, este instituită o penalitate de 10% din obligaţiile fiscale principale nedeclarate de contribuabil, dacă suma stabilită este mai mică de 25% din obligaţia declarată şi o penalitate de 25% dacă suma stabilită este mai mare de 25% din obligaţia datorată. Dacă diferenţa stabilită în decizia organului de inspecţie se achită în termenul prevăzut de lege, se acordă o reducere de 75% din penalitate.

“Pentru a beneficia de reducerea de 75% a penalitătii de plată, contribuabilul trebuie să achite diferența de plată stabilită de inspecția fiscală fie în termenul prevăzut în decizia de impunere, fie solicitând o eșalonare la plată, pe care o respectă. Aşadar, penalitatea nu se va aplica dacă contribuabilul se conformează voluntar şi îşi corectează sau depune declaraţia înainte de declanşarea inspecţiei fiscale”, arată Finanţele.

SURSA: Capital.