INTERVIU Adrian Mitroi: Romania trebuie sa treaca la euro cat mai repede posibil; timpul monedei nationale a trecut

Romania trebuie sa foloseasca intreg ciclul politic si sa adopte euro cat mai repede, intrucat toate contraargumentele amanarii aderarii la moneda unica europeana sunt mai putin solide si relevante astazi, sustine Adrian Mitroi, profesor de finante comportamentale la Academia de Studii Economice (ASE), intr-un interviu acordat AGERPRES.

Acesta afirmă că România are nevoie de capital în euro ca să poată finanța marile proiecte de infrastructură, deci cele generatoare de creștere economică susținută pentru noul ciclu politic și economic, însă "banii pentru așa ceva sunt în special denominați în euro".

Profesorul de la ASE a mai vorbit în interviu despre atentatul de la Nisa, care afectează două puncte nevralgice ale europenilor, respectiv libertatea de circulație și economia, precum și despre piața de capital și listarea pe bursă a companiilor cu capital de stat.

AGERPRES: Am văzut cu toții atentatul de la Nisa. Cum percepeți această tragedie?

Adrian Mitroi: Cu indignare și durere, tristețe profundă, solidaritate. Iau fiecare această dramă la nivel personal, dar și la nivelul întregii lumi civilizate. O percep ca o tragedie personală. Oriunde și oricând viețile pierdute ale copiilor sunt o pierdere imensă.

Această tragedie lovește, din nou, în două puncte extrem de nevralgice ale europeanului. Libertatea de circulație, de bucurie a vizitării locurilor și a oamenilor și de tot ceea ce înseamnă moștenirea culturală și specială a Europei. Această schimbare de mentalitate înspre mai multă îngrijorare și mai puțină siguranță va fi o grijă pe care o avem fiecare, deci se schimbă profund, din nou, modul cum privim libertatea de circulație a indivizilor — un bun atât de greu de câștigat, dar mai ales atât de ușor de pierdut. În al doilea rând, lovește economic. Ești lovit exact în unul dintre motoarele solide de business, respectiv turismul, care este foarte important pentru toată Europa, iar dacă vizitatorul nu se simte în siguranță, atunci bucuria excursiei are de suferit. Odată cu dezertarea prin Brexit a unui aliat important, Uniunea Europeană trebuie să coopereze mai strâns, inclusiv în materie de apărare, securitate și antiterorism. Considerentele politice și economice devin neimportante în fața suferinței umane. Iar ce rost mai are leadership-ul politic și performanța economică dacă nu pun omul și mai binele lui pe primul plan?

Unul dintre aspectele care mă îngrijorează cel mai mult este legat de deficitul de securitate, după Brexit, în lupta antiteroristă și de protejare a siguranței Europei. Tocmai de aceea, noua "smart politics" europeană ar trebui să încerce, eventual sub brokeraj american, o apropiere de Rusia, dar și de Turcia, oricât de contra-intuitiv sau contra-factual ar părea. Dacă cel mai bun prieten te-a părăsit fără scrupule, fără să facă nicio referire la problemele tale ci doar la chestiunile sale de egoism economic și politic, atunci probabil că trebuie să încerci să te apropii de foștii inamici care se pot dovedi, măcar parteneri de încredere...

AGERPRES: În acest context, cum priviți poziționarea României?

Adrian Mitroi: Eu văd o șansă pentru România de a-și confirma poziția certă de furnizor de securitate și stabilitate politică, militară, economică. Ne poziționăm ca una dintre națiunile echilibrate, prieteni de nădejde NATO, coechipieri constructivi la Uniunea Europeană, chiar și regional suntem un pol bun de stabilitate. Evenimentele din Turcia, dramele din Franța și Belgia, sunt toate elemente de îngrijorare a realității în schimbare spre negativ a peisajului regional și european, dar noi suntem cu atât mai importanți în acest val pandemic de incertitudine. Deoarece politicul urmează după economic, cred că oportunitatea noastră este să începem aderarea către moneda euro, imediat. Să folosim un întreg ciclu politic și să aderăm la euro cât de repede ne va fi permis, atât de performanțele noastre economice cât și de interesul partenerilor noștri.

Toate contraargumentele amânării aderării sunt mai puțin solide și relevante astăzi. Avem nevoie de capital în euro ca să ne finanțăm marile proiecte de infrastructură, deci cele generatoare de creștere economică susținută pentru noul ciclu politic și economic, iar banii pentru așa ceva sunt în special denominați în euro. Avem finanțare în lei doar pe termen scurt și mediu, chiar dacă la preț foarte bun, oricum în cantitate insuficientă pentru nevoile noastre de finanțare a creșterii economice reale. Până nu o să acumulăm suficient capital disponibil investițional, cel cu răbdarea și abilitatea de a finanța genul acesta de proiecte, trece ciclul acesta favorabil economic pentru noi. Cred, cu tot respectul, că timpul monedei naționale a trecut.

Disciplina alinierii politice și așezării publice după un program de aderare la euro este cartea cea bună pe care trebuie să o jucăm acum. Noi trebuie să participăm la masa europeană mai hotărât ca oricând. Suntem un jucător important și în produs intern brut, dar și în produs național brut. Avem peste 3 milioane de oameni care contribuie la produsul național brut al Uniunii Europene. Și de aici avem un punct foarte bun de spus. În combinația asta mi se pare că business-planul pe care trebuie să-l aibă politicul românesc acum este doar unul strict economic și de securitate, care să pună în prioritate relația și strângerea rândurilor cu structurile economice, militare, de politică și de securitate nord-atlantică și europeană. Îmi e foarte clar ce avem de făcut: euro, mai aproape de UE, cu o voce mai puternică acolo, dar cu ideea principală de remaniere profundă a infrastructurii, care este un element cheie de siguranță națională.

AGERPRES: Care considerați că sunt slăbiciunile României în prezent?

Adrian Mitroi: Avem, în principal, un triunghi al slăbiciunilor noastre: sănătate, educație și infrastructură. În ceea ce privește economia, eu cred că România trebuie să treacă la euro cât mai repede posibil, pentru că realitatea hiper-competiției economice mondiale ne grăbește acum, post Brexit. Deficitul nostru de investiții și infrastructură competitivă nu pot fi susținute doar de averea și economisirea internă. Avem nevoie de capital extern, cu disponibilitate pe termen lung de a finanța creșterea noastră economică sustenabilă, bazată pe investiții de infrastructură. Am mai spus, acest capital disponibil este denominat în special în euro. Contraargumentele amânării aderării la euro, deși multe și pertinente, sunt insuficiente în fața acestui tri-argument de siguranță economică națională și de prosperitate pentru copii noștri: infrastructură, educație, sănătate.

AGERPRES: Cum comentați evoluția bursei românești, având în vedere că volumele tranzacționate sunt foarte mici?

Adrian Mitroi: Bursa este mecanismul celălalt, non-bancar, care finanțează achiziția de risc și pune prețul corect pe incertitudinea în afaceri. Sub acest aspect, legislația este completă, inovativă, uneori chiar mai avansată decât cea europeană, iar reglementarea este dozată adecvat și corect. Sunt bucuros de inovațiile recente cu tranzacțiile în marjă și vânzarea în lipsă, dar îmi pun speranțe mici în avansul de lichiditate sau de velocitate ca urmare a introducerii acestor scheme, de altfel nelipsite pe orice bursă modernă. Sunt instrumente deștepte de management al riscului și mai puțin de urmărire a profitului, însă atunci când tranzacționarea lor te prinde pe partea greșită a pariului, acestea pot deteriora semnificativ capitalul investitorului. Lipsa cronică a tranzacțiilor este însă, structurală endemică, chiar dacă poate fi imputată, parțial, și apatiei generale a investitorilor internaționali.

Oricum, modelul curent de business trebuie amendat, ajustat, pentru că o simplă listare a unei firme profitabile nu aduce decât o valoare mai mare a participației totale a statului și eventual un motiv de achiziție pentru fondurile de investiții. Insist, totuși, că este nevoie de o schimbare a modelului de lucru al bursei, care să o facă mai accesibilă, mai ales investitorilor noi. Un exemplu poate fi o schemă automată de investiții periodice (robo-investiții automate), cu sume și la perioade stabilite clar, indiferent de ciclul bursier. Investitorul client poate fi astfel convins să investească mai înțelept și să evite deteriorarea financiară semnificativă a poziției curente și viitoare prin tranzacții speculative, care mai devreme sau mai târziu tot îl vor prinde pe picior greșit, cel mai probabil chiar atunci când are cel mai mult capital la risc.

AGERPRES: Care ar fi în opinia dumneavoastră cel mai mare avantaj competitiv al burselor?

Adrian Mitroi: Finanțarea riscului pe termen lung este cel mai solid avantaj competitiv al burselor. Doar bursa e capabilă să acumuleze și să aloce capital eficient, la modul multi-diversificat al mai multor deținători de capital, spre deosebire de o instituție de credit care își asumă doar singular riscul plasamentului. Spre deosebire de piața bancară care finanțează în principal active, piața de capital finanțează mai ales business planuri. Mulți dintre investitorii individuali, nu numai că au pierdut mult capital de la începutul crizei, dar au ezitat ulterior să își asume din nou risc investițional, prin rămânerea în proporție prea mare pe lichidități, chiar în timpul unor creșteri bursiere susținute ce a urmat. Pe o piață "bull" mai toate acțiunile cresc, iar erorile investitorului se estompează, în timp ce pe o piață "bear", mai toate acțiunile tind să scadă — atunci când se plătesc erorile de judecată investițională, de intuiție financiară — așa că, indiferent de calitatea alegerii acțiunii respective, influența generală a condițiilor prevalente ale pieței de capital asupra valorii portofoliului poate fi factorul decisiv.

Tribulațiile prin care trece sistemul economic și financiar mondial au întors unele reguli ale finanțelor clasice pe dos. Una dintre sintagmele pe care le-am reînvățat în timpul crizei este cea de preț al riscului. Termenul se referă la cuantificarea volatilității induse în valoarea capitalului investitorului, cea datorată asumării, atât a riscului nesistematic, cât și a celui sistematic. Riscul individual nesistematic se poate administra relativ ușor, prin diversificare, iar portofoliul rezultat ar trebui să aducă un randament comensurat doar cu riscul general, sistematic; acest risc nu poate fi, în principiu, diversificat, dar poate fi controlat prin asumare de poziții mai complexe, de neutralizare a pozițiilor lungi cu cele scurte sau de imunizare la evoluții ale ratelor de dobândă sau prin hedging al pozițiilor. Pozițiile complicate de vânzare în marjă sau în lipsă sunt folosite exact pentru aceste tehnici și oricât de mult le-aș agrea teoretic — pentru că atunci când, la începuturile meseriei de investitor capitalist, am făcut pariuri de acest fel, cu puțină judecată critică dar cu multă... speranță non-rațională — am pierdut foarte ușor și foarte repede, mai mult de două treimi din portofoliul investițional.

Condițiile dificile în care guvernele s-au împrumutat masiv în timpul crizei — sub ochiul vigilent, dar îngăduitor, al băncilor centrale — au dus la o ofertă în creștere de titluri și obligațiuni de stat, pe toate maturitățile. Guvernele au beneficiat maximal de politicile acomodative ale băncilor centrale, cu rate monetare scăzute și au încercat astfel să își finanțeze deficitele la dobânzi cât mai mici. Cam de atunci, obligațiunile și acțiunile au început să semnaleze complet diferit opinia despre evoluția economică, iar această dihotomie poate fi un mecanism robust de protecție pentru amendarea riscului investițional.

Pe de altă parte însă, piața financiară a început să devină, în timp, ușor nemulțumită de deficitele bugetare rezultate, dar, mai ales, de capacitatea de finanțare a acestora în viitor, ajungând în cele din urmă să prețuiască riscul suveran la dobânzi apropiate de cele ale emitenților corporativi, cei care, în mod normal, nu beneficiază de privilegiul unor dobânzi atât de scăzute. Astfel, curbele de randament ale celor două tipuri de emitenți: suveran — cu ratingul cel mai bun — și corporatist — cu un rating mai scăzut, dar cu un risc mai ridicat — nu numai că s-au intersectat, dar au început să se poziționeze într-o relație inversă; adică marile corporații, cu bilanțuri solide și indicatori de solvabilitate financiară confortabili reușesc să se împrumute mai ieftin decât guvernele lor. Condițiile foarte bune de finanțare a deficitului guvernamental se pot transmite favorabil și în evaluarea respectivă în prețul capitalului de finanțare oferit marilor companii românești. Este obligatoriu, cred, ca oferta de listare să conțină și o mărire de capital investițional absolut necesar și companiei emitente.

AGERPRES: În momentul de față, o listare precum Hidroelectrica ar putea ajuta bursa de la București?

Adrian Mitroi: Altădată chiar eram convins de avantajele, doar ale unei asemenea măsuri. Chiar dacă listezi doar o mică parte din acțiuni, apoi prețul rezultat al acestora îl extrapolezi pe toate întreprinderea, dintr-o dată averea acționarilor devine mai mare — o creștere de valoare contabilă și nu reală. Cred că piața, acum că listarea duală nu mai este de luat în seamă, va putea cumpără și o combinație de listare cu mărire de capital, care să transpună astfel capital și companiei și să trimită astfel un mesaj pozitiv pentru întreaga piață de capital. Crearea de valoare pentru acționari se poate face în multe feluri, prin răscumpărare de acțiuni, prin listare sau prin mărire de capital. Investitorii sunt deștepți și sofisticați, se pricep bine acum la folosirea acestor tehnici și așteaptă un reviriment de la bursă, o abordare mai fresh, mai smart, mai adecvată noilor realități — aceea de atragere a noilor investitori și apoi de mai multe afaceri pentru cei existenți.

AGERPRES: Să înțeleg din ceea ce spuneți că privatizările nu mai sunt o soluție?

Adrian Mitroi: S-a schimbat ceea ce până acum ceva timp părea "by the book". Lumea economică și "realpolitikul" și-au schimbat regulile și noi trebuie să acționăm agil în virtutea acestor reguli. Nu mai cred în privatizări de dragul privatizării, care nu adaugă valoare economică chiar companiei, nu mai cred în privatizarea întreprinderilor de stat performante, ele pot să performeze economic și social și sub formatul acesta, nu mai cred că absolut întotdeauna capitalul și "savoir faire"-ul privat știu să aducă soluțiile cele mai bune pentru că nici ei nu le au întotdeauna, ba chiar am început să cred că este posibil, câteodată, ca statul să fie un bun administrator, pentru simplul motiv că el trebuie să aibă grijă de un portofoliu întreg de corelații la nivel multi-sectorial, industrial, național, strategic.

Privatul nu are timp sau acționar răbdător pentru a înțelege repercusiunile sociale și economice la nivelul societății și al deținătorilor de interese, ale unor decizii strict de profitabilitate a afacerii. Nu mai cumpăr atât de ușor, deși le cer studenților să rezolve studii de caz neverosimile despre virtuțile infailibile ale capitalismului, formatul actual de capitalism sub-performant, alocator vicios de capital și de mal-investiții. Sper la o rafinare a capitalismului spre mai responsabil social, mai transparent și mai eficace, cu interes pe termen lung, mai interesat de binele, în sens larg, al întregii societăți, dar mai ales al copiilor noștri.

Sursa: Agerpress