Poate China sa scoata lumea din criza?

Pe masura ce criza financiara se adanceste si se extinde in tot mai multe tari, multi economisti incep sa creada ca salvarea ar putea veni din China, stat cu o economie in plina dezvoltare, aflat intr-o expansiune agresiva atat in America, cat si in Europa prin intermediul fondurilor de investitii controlate de stat, beneficiare ale unor resurse impresionante.

In acelasi timp, China detine cea mai mare rezerva valutara din lume, estimata la mai mult de doua trilioane de dolari, dintre care doua treimi sunt in SUA. Analistii sustin ca marirea rezervelor valutare, prin cumpararea de dolari sau bonuri de trezorerie de catre China, ar induce o stare de incredere in economie si ar fi un pas important pentru echilibrarea financiara.

Pe de alta parte, unii analisti considera ca imensa putere asiatica nu este nici pregatita si nici capabila sa ajute in vreun fel la ameliorarea crizei. Andy Rothman, unul dintre cei mai buni cunoscatori ai pietei de capital chineze sustine ca nu este nici o cale prin care Partidul Comunist din aceasta tara poate restabili increderea.

Rothman crede ca diminuarea substantiala a consumului inregistrata in Statele Unite si Europa nu va fi balansata de cresterea consumului in China, prin dezvoltarea rapida a clasei de mijloc. Salvarea lumii prin cresterea consumului este imposibila deoarece ar implica o schimbare radicala a mentalitatii populatiei. In plus, imaginea unei tari profilata pe export este in mare masura gresita. Economia Chinei este condusa in principal de consumul intern si investitii. Anul trecut exporturile au reprezentat doar 16% din PIB.

Chinezii au inceput sa cheltuiasca mai mult, insa nu trebuie scapat din vedere ca e o crestere ce a plecat de la o baza extrem de scazuta si, pana sa atinga nivelul din SUA sau Europa vor mai trece foarte multi ani, crede Rothman.

Sperante nu par a veni nici din directia economiilor populatiei. Statisticile arata ca 16% din veniturile chinezilor iau drumul conturilor bancare. Dar in acest fel oamenii vor sa se puna la adapost pentru costurile de viata viitoare, precum educatia copiilor, varsta de pensionare, asistenta medicala, in absenta unui sistem centralizat functional.

George Trifu